Cresterea accentuata a volumului de credite acordate de banci si firme de leasing a fost primul motiv pentru care Banca Nationala a decis o noua majorare a dobanzii de politica monetara, pana la nivelul de 8 procente pe an. Potrivit BNR, romanii consuma ½nesustenabil½, adica mai mult decat castiga, pe baza creditelor obtinute de la banci.

Insa nu faptul in sine, adica viata pe credit este o problema, intrucat populatia din toate tarile dezvoltate procedeaza la fel. Ba chiar in tarile europene gradul de indatorare este mult mai ridicat decat in tara noastra, cu mentiunea ca acolo si veniturile sunt de cateva ori mai ridicate. De asemenea, productivitatea muncii si valoarea Produsului Intern Brut pe cap de locuintor sunt mult mai ridicate decat in Romania.

Cu alte cuvinte, strainii isi permit sa obtina credite la discretie, pentru ca nu au probleme cu indicatorii macroeconomici, precum deficitul contului curent, deficitul comercial sau inflatia. Acesta este motivul pentru care BNR incearca sa limiteze cat poate creditul intern, cu toate ca, dupa cum recunoaste in ultima vreme guvernatorul Mugur Isarescu, parghiile de actiune ½ortodoxe½ ale Bancii Centrale sunt tot mai limitate. De aceea se pune acum urmatoarea problema: va reusi BNR, doar prin majorarea dobanzii de politica monetara, sa struneasca indeajuns de mult creditele sau va fi nevoita sa recurga la masuri ½neortodoxe½, cu pagube colaterale destul de serioase?

In conditiile in care concurenta de pe piata bancara devine tot mai intensa, dobanzile nu au mai devenit in ultima vreme un mijloc eficient de politica monetara. Multe banci s-au aratat dispuse sa ofere credite cu dobanzi de dumping, adica mai mici decat si-ar putea permite, pentru a castiga cat mai multi clienti cu scopul de a castiga o cota de piata suficient de mare pe piata romaneasca. Acest fapt nu face decat sa submineze masurile BNR. Un alt subterfugiu gasit de banci pentru a evita cresterea dobanzilor in lei este cel al acordarii de credite in euro sau franci elvetieni, a caror dobanzi sunt mult mai mici dar care sunt supuse riscului valutar.

De altfel, BNR s-a aratat alarmata in ultimele luni de ½intensificarrea ritmului de crestere a creditului acordat sectorului privat, mai ales a celui in valuta½. Motiv pentru care banca centrala a luat, inca de la inceputul anului trecut, masura de a majora pana la 40% rezervele minime obligatorii impuse bancilor la acordarea creditelor in valuta. ªi in acest caz, insa, efectele au fost destul de limitate, intrucat bancile, cele mai multe apartinand unor grupuri europene, au inceput sa externalizeze creditele, pentru a scapa de costul rezervelor minime.

Mai precis, au acordat credite direct prin bancile-mama din strainatate, operatiune perfect legala odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Practica are un alt efect negativ, majorand datoria externa a tarii. ½ªmecheria½ a fost depistata de Mugur Isarescu, care s-a aratat insa neputincios fata de aceasta tendinta. Tot ce putea sa faca BNR a fost sa mentina nivelul ridicat al rezervelor pentru creditele in valuta, cu toate ca aceleasi norme europene ar impune reducerea sau chiar eliminarea lor.

In concluzie, daca majorarea dobanzii la lei are efecte limitate, dupa cum am vazut anul trecut, cand creditele au crescut peste asteptari, ce mai poate face BNR pentru a limita in continuare expansiunea imprumuturilor? Sa majoreze si mai mult nivelul rezervelor minime obligatorii in valuta? Ar fi un semnal negativ pentru piata, care ar indica o posibila criza, dar si o masura extrema ce ar putea aduce proteste din partea bancilor. Apele se vor limpezi, probabil, in februarie, cand BNR va face urmatorul pas, atat in privinta dobanzilor cat si a altor masuri de limitare a creditarii.

Trimite un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii*