Capitalul social de minim 200.000 de euro
Conform proiectului de lege, societatile de creditare nebancare se vor numi ½institutie financiara nebancara½, avand obligatia de a se constitui ca societati comerciale pe actiuni, cu exceptia caselor de ajutor reciproc si caselor de amanet.
Capitalul social minim al institutiilor financiare nebancare va fi stabilit de BNR, fara a putea fi mai mic de echivalentul a 200.000 de euro.
Institutiile financiare nebancare pot desfasura urmatoarele activitati de creditare:
– acordare de credite, precum credite de consum, credite ipotecare, credite imobiliare, finantarea tranzactiilor comerciale, operatiuni de factoring, scontare, forfetare;
– leasing financiar, emitere de garantii, amanetare, alte forme de finantare.
Interzis atragerea de depozite
Institutiilor financiare nebancare li se interzice atragerea de depozite sau fonduri rambursabile de la public si includerea in obiectul de activitate a oricarei alte activitati decat cea de creditare.
Acestea vor emite, cu respectarea reglementarilor BNR, norme interne pentru realizarea obiectului de activitate in conformitate cu regulile unei practici prudente si sanatoase. In cadrul normelor interne de creditare, institutiile financiare nebancare vor stabili reguli care sa se refere cel putin la bonitatea beneficiarului, criteriile si conditiile acordarii creditului.
La fel ca bancile, institutiile nebancare vor constitui provizioane de risc de credit, deductivile la calculul impozitului pe profit, conform reglementarilor BNR.
Ele sunt obligate sa raporteze BNR structura portofoliului de credite si orice informatie solicitata de banca centrala in scop statistic si de analiza.
Infiintarea institutiilor nebancare se va notifica BNR in temen de 30 de zile de la data inmatricularii la registrul comertului. Ele isi vor putea desfasura activitatea numai dupa primirea de la BNR a documentului care atesta inscrierea in Registrul general al institutiilor financiare nebancare, tinut la BNR.
Conditii stricte de autorizare si supraveghere
Pentru a putea fi autorizate de BNR, societatile nebancare trebuie sa indeplineasca unele criterii de performanta economica, de transparenta cu privire la actionarii societatii precum si gradul de calificare in domeniu a conducatorilor acesteia.
Astfel, societatea trebuie sa dispuna de o situatie financiara stabila, care sa justifice in mod satisfacator provenienta fondurilor destinate obtinerii participatiei la capitalul social al instituiilor financiare nebancare, sa furnizeze suficiente informatii care sa asigure transparenta necesara pentru identificare grupului din care face parte.
Pentru a-si exercita functia de supraveghere, BNR va putea sa faca inspectii la sediul institutiilor financiare nebancare pentru a le verifica evidentele, conturile si operatiunile. De asemenea, acestea vor fi obligate sa transmita BNR orice informatii solicitate de aceasta.
De asemenea, institutiile nebancare vor efectua raportari la Centrala Riscurilor Bancare a BNR.
Contractele de credit, la dispozitia BNR
Conform proiectului de lege, institutiile financiare nebancare intocmesc si pastreaza la sediul social un exemplare al documentatiei de credit si orice informatii privitoare la relatiile lor de afaceri cu clientii si cu alte persoane pe care BNR le poate prevedea prin reglementari si care se pun la dispozitie personalului autorizat al BNR, la cererea acestuia.
De asemenea, institutiile nebancare sunt obligate sa prezinte BNR situatiile lor financiare, precum si alte date si informatii cerute de BNR.
Daca institutiile nu se conforma prevederilor legii, BNR poate lua o serie de masuri, precum avertisment, amenda intre 0,05 si 1% din capitalul social, suspendarea sau chiar interzicerea activitatii.
Nota de Fundamentare a Ministerului Finantelor
1. In cadrul amplului proces de creare a unei economii de piata functionale, un rol important revine sistemului financiar bancar, care, in ultimii ani a cunoscut o spectaculoasa expansiune, atat din punct de vedere institutional, cat si din perspectiva implementarii unor instrumente similare cu cele din economiile de piata avansate.
In paralel cu aparitia unei retele de institutii de credit puternice, care a determinat o crestere corespunzatoare a creditului bancar, o dezvoltare spectaculoasa a cunoscut si creditul nebancar, practicat de institutii specifice, cum sunt cele de leasing, fonduri de garantare, societati de credit ipotecar, societati comerciale care practica vanzarea bunurilor de consum cu plata in rate, case de amanet, case de ajutor reciproc, etc.
Numarul tot mai mare al entitatilor care desfasoara astfel de activitati, precum si cresterea volumului de credite acordate, au condus la individualizarea distincta a acestui segment in peisajul economiei noastre si, in mod implicit, la necesitatea instituirii unor reguli menite sa asigure desfasurarea pe baze reglementate a acestor activitati, inclusiv din perspectiva protectiei corespunzatoare a populatiei.
Necesitatea reglementarii acestui domeniu de activitate a fost impusa, pe de o parte, pe langa obiectivul de asigurare a stabilitatii financiare, de volumul mare al activitatii de creditare desfasurata prin intermediul acestor institutii, activitate ce comporta riscuri specifice ce impun monitorizarea si supravegherea, iar pe de alta parte de manifestarea tot mai puternica din ultima perioada a migrarii activitatii de creditare din sectorul reglementat in sectorul nereglementat.
Obiectivul general al propunerii este reprezentat de crearea cadrului legal de acces la activitatea de creditare a institutiilor financiare nebancare (IFN), constituite cu scopul de a desfasura, cu titlu profesional, activitati de creditare in sens larg, stabilind in acest sens conditii minime, uniforme si nediscriminatorii de participare in piata. In acest sens, sunt stabilite cerintele pentru asigurarea si mentinerea stabilitatii sistemului financiar nebancar.
Lipsa unei reglementari in materie a facut ca aceste entitati, care desfasoara activitate de creditare, sa nu fie puse in situatia de a trebui sa respecte cerintele de prudenta si nici sa raporteze vreunei autoritati date privind creditele acordate. Aceasta situatie poate conduce la o crestere rapida a gradului de indatorare a clientelei si la cresterea riscului ca unii clienti sa se indatoreze mai mult decat le permite capacitatea financiara de a rambursa creditele angajate.
Solutia legislativa, in acest context, a fost ca toate entitatile care acorda credite sa respecte criteriile/cerintele minime, astfel incat sa fie create conditiile optime ca autoritatea competenta sa-si exercite prerogativele in ceea ce priveste monitorizarea si supravegherea acestora.
La elaborarea cadrului legal propus s-au avut in vedere studiile efectuate cu privire la modelele de reglementare a IFN din unele state europene, respectiv:
(i) regim identic cu al institutiilor de credit;
(ii) reguli specifice de autorizare, reglementare si supraveghere;
(iii) reguli minime.
In acest context, pentru situatia din Romania, s-a considerat optim modelul de reglementare bazat pe reguli speciale pentru IFN (aplicat in Italia si in sudul Europei) care reuneste suficiente elemente de reglementare, autorizare si supraveghere apte sa raspunda obiectivului principal al autoritatilor romane, reprezentat de asigurarea conditiilor pentru o crestere sanatoasa a intermedierii financiare, asigurand, implicit, cresterea increderii in piata financiara.
In acest sens, precum si in scopul asigurarii stabilitatii financiare atat la nivelul fiecarui operator pe piata creditului nebancar, cat si pe ansamblul sistemului financiar bancar, a fost elaborat proiectul de cadru legal propus, prin care au fost prevazute conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca inca de la creare o astfel de societate, modul in care trebuie sa-si organizeze activitatea specifica, evidentele contabile, activitatile permise, precum si modul in care acestea vor fi monitorizate si supravegheate de catre Banca Nationala a Romaniei.
In stransa legatura cu obiectivul principal urmarit, s-a procedat la definirea domeniului de aplicare, respectiv a categoriilor institutionale care se vor afla sub incidenta legii, avandu-se in vedere cuprinderea numai a acelor IFN care desfasoara activitati de creditare in sens larg, insa cu titlu profesioanal.
In principal, aceste prevederi se refera la :
• Institutionalizarea acestor operatori sub denumirea generica de “institutii financiare nebancare – IFN”, care sunt organizate ca societati pe actiuni, cu exceptia caselor de ajutor reciproc si a caselor de amanet, cu obiect principal de activitate;
• definirea in cuprinsul proiectului ordonantei de urgenta a activitatilor specifice asimilate operatiunilor de creditare, pe care acestea au voie sa le desfasoare;
• stabilirea unui prag minim al capitalului social in echivalent in moneda nationala de 200.000 Euro, cu exceptia caselor de ajutor reciproc si a caselor de amanet;
• procedura de notificare la Banca Nationala a Romaniei, precum si informatiile ce trebuie furnizate in vederea inregistrarii/luarii in evidenta a respectivelor entitati;
• conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca atat actionarii cat si persoanele care asigura conducerea operativa, atat din punct de vedere al bonitatii cat si al pregatirii si experientei;
• organizarea evidentei, monitorizarii si supravegherii pe trei nivele, in functie de tipul, volumul si specificul activitatii de creditare desfasurate de respectiva entitate, respectiv un Registru general, in care vor fi inregistrate acele societati cu un volum mai redus de activitate, un Registru special in care vor fi inscrise societatile cu un volum de activitate peste pragul de semnificatie stabilit de Banca Nationala a Romaniei si un Registru de evidenta in care sunt inscrise casele de ajutor reciproc si casele de amanet; totodata, au fost prevazute procedura si conditiile care trebuie indeplinite pentru inscrierea intr-unul din registrele respective;
• obligatia IFN-urilor inscrise in Registrul general si Registrul special de a elabora norme specifice pentru derularea activitatii de creditare, precum si de urmarire in permanenta a acesteia atat prin compartimente proprii specializate, cat si prin contractarea unor servicii de audit;
• modul in care se exercita monitorizarea si supravegherea IFN de catre Banca Nationala a Romaniei, precum si sanctiunile pe care aceasta le poate aplica in cazul in care se constata nerespectarea legii;
• introducerea unor prevederi specifice pentru casele de ajutor reciproc precum si pentru casele de amanet, care vor functiona si organiza in conformitate cu legile speciale;
• stabilirea unor termene in care, entitatile care la data aplicarii Legii desfasoara activitati de creditare, sa ia masurile ce se impun pentru incadrarea in noile prevederi, precum si pentru incheierea operatiunilor in derulare care nu mai sunt permise.
Totodata, prin cadrul legal propus se stabileste pentru Banca Nationala a Romaniei obligatia de a emite norme de aplicare a prevederilor acesteia.
De asemenea, in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, prevazuta pentru anul 2007, intarirea capacitatii legale a bancii centrale care sa permita asigurarea unei intermedieri financiare dezvoltate pe baze sanatoase la nivelul intregului sector financiar, ca premisa a asigurarii stabilitatii financiare, se impune a fi un obiectiv prioritar.
