Fondurile de pensii private sunt expuse la o serie de riscuri care ne-ar putea afecta serios pensia pe care urmeaza sa o incasam, chiar daca sunt suprareglementate de stat in acest moment. Chiar administratorii fondurilor reclama o serie de pericole ce ameninta aceasta piata. Unele obiective, altele justificate mai mult de lupta ce se da intre companiile de pensii pentru a castiga o cota de piata cat mai mare.
Cea mai grava problema, previzibila dealtfel, este numarul destul de mare de jucatori pe piata pensiilor private. Nu mai putin de 18 fonduri de pensii se bat pentru cei aproximativ patru milioane de clienti-viitori pensionari, ceea ce inseamna ca la o impartire frateasca fiecarui fond sa-i revina aproximativ 200.000 de clienti.
De altfel, acesta ar fi, potrivi expertilor, si numarul minim de clienti necesar unui fond de pensii pentru a putea functiona eficient, adica sa obtina un randament suficient de mare pentru a se compara cu castigurile standard de pe piata, dar mai ales sa se poata incadra in normele legii. Intrucat legislatia obliga un fond de pensii sa aiba un randament cel putin egal cu cel al castigului mediu de pe piata fondurilor de pensii.
Problema este ca la jumatatea perioadei de aderare la fondurile de pensii, pe piata se pune deja problema unui duopol sau oligopol, o situatie reglementata de Uniunea Europeana, prin care se interzice pozitia dominanta a doua sau unui numar restrans de firme, care ar putea astfel afecta interesele consumatorilor. In cazul pensiilor private, doua mari companii de asigurari au deja peste doua treimi din piata, in ciuda numarului mare de jucatori. Drept pentru care unele fonduri de pensii mai mici au cerut deja Comisiei de Supraveghere a Pensiilor Private sa mai limiteze concentrarea de clienti catre firmele mari.
Aceasta ar putea avea loc cu ocazia sistemului de distributie aleatorie a participantiilor la pensiilor private, adica acea loterie ce va avea loc la finalul perioadei de aderare, cand vor fi distribuiti cei care nu si-au ales un fond sau cei care au semnat pentru doua fonduri. Comisia are deja in dezbatere aceasta problema, insa evitarea supraconcentrarii pietei de pensii ar putea fi amanata la urmatoarele loterii ce vor fi organizate in urmatorii ani.
Efectele concentrarii pietei ar putea fi foarte periculoase. Astfel, ar putea exista cazuri in care un fond sa nu poata atrage cel putin 10.000 de clienti, numarul minim prevazut de lege si sa fie nevoit astfel sa dea faliment inainte sa poata functiona. Ceea ce ar constitui un semnal extrem de negativ pe o piata financiara si asa volatila si sensibila. Un alt risc major ce ar putea duce la falimente printre fondurile mici de pensii este cel al transferurilor intre fonduri.
In Polonia a avut loc un astfel de caz, cand mii sau chiar zeci de mii de clienti ai unui fond au fost atrasi de catre un broker, in schimbul unor comisioane grase, catre alt fond de pensii. Daca se va mentine supraconcentrarea fondurilor de pensii, s-ar putea ca acest pericol sa fie mai mare decat se poate anticipa, intrucat legea permite, in acest moment, transferul foarte rapid de la un fond la altul, in schimbul unor comisioane suficient de atragatoare. Mai ales ca fondurile mici nu vor putea obtine castiguri la nivelul gigantilor de pe piata. Iar cum pe piata exista multe fonduri mici, lupta va fi acerba, mai ales dupa incheierea perioadei de aderare din 17 ianuarie.