Tot mai multe banci straine vin in Romania si ameninta serios existenta CEC-ului, care mai are putin si risca soarta Bancorexului. E normal, pentru ca singurul motiv pentru care ai intra acum intr-o unitate CEC ar fi sa-ti platesti o amenda auto. Insa nu apuci sa faci acest lucru, pentru ca vei da peste o coada de zeci de pensionari care asteapta la singurul ghiseu functional din alte patru la care functionarele isi fac unghiile. Daca te duci la o banca civilizata pentru a plati respectiva amenda, vei descoperi ca nu se poate: serviciul e apanajul bancii de stat.
In comunism, toti am fost muncitori, fie ca am fost scriitori, pictori, ingineri sau economisti. Conducatorii fabricilor, uzinelor, magazinelor si restaurantelor erau stabiliti in principal in functie de activitatea la partidul unic si pe baza rapoartelor Securitatii.
Odata aflati in libertate, intr-o economie libera, de piata, fiecare a inceput sa se descurce pe cont propriu, toti am inceput sa devenim proprii manageri. Unii mai descurcareti au vandut blugi turcesti, altii si-au deschis buticuri, mai putini firme. La inceput lucrurile au mers foarte greu, pentru ca, in realitate, nimeni nu avea cunostintele necesare pentru derularea eficienta a unei afaceri. Asta s-a vazut in scurt timp, cand uzinele si fabricile au inceput sa dea faliment, inflatia a explodat si, dupa aproape zece ani de capitalism salbatic, chiar si statul a ajuns aproape de faliment. ªi acum ne luptam serios cu produsele de import si cu deficitul comercial.
Pana la urma, chiar daca nu am vrut sa ne vindem tara, salvarea a venit tot din strainatate, cum e si normal. Companiile experimentate pe alte piete dezvoltate au venit, incet-incet, si in Romania si ne-au aratat cum se fac afacerile. Fireste ca au castigat cu varf si indesat de pe urma noastra, insa nici noi nu am avut si nu avem nici acum de pierdut. Eficienta afacerilor companiilor straine in tara noastra a fost atat de puternica incat am ajuns sa vindem si companiile nationale din domeniul energiei, minele si chiar fabricile de armament. Culmea este ca proprietarii unora dintre fostele companii romanesti de stat sunt companii straine private, dar a caror actionari sunt state europene. State care au ajuns, dupa zeci de ani de experienta de economie de piata, in situatia de a gestiona eficient companii de interes national, precum cele energetice, postale, de comunicatii sau bancare, astfel incat sa concureze de la egal la egal cu firmele cu capital privat.
Ceea ce, fireste, nu este cazul statului roman, a carui experinta in ultimii ani s-a redus in a vinde societatile falimentare sau falimentate deja, dar nici macar acest lucru nu a reusit sa-l faca eficient. Asa a fost cazul Petrom si a multor societati privatizate pentru bani putini. Asa cum este, acum, cazul noii societati energetice pe care Guvernul vrea s-o infiinteze sau cum este cazul CEC-ului.
Ultima banca de stat ramasa in proprietatea poporului nu a fot vanduta pentru ca ofertantii au oferit pe ea mai putini bani decat asteptau reprezentantii statului.Acestia s-au gandit ca vor putea gestiona mai bine banca, astfel incat peste cativa ani sa scoata un ban mai bun. Iata insa ca au trecut mai multi ani de cand privatizarea CEC-ului se tot amana, iar lucrurile nu merg deloc bine: banca pierde tot mai multa cota de piata in favoarea bancilor prezente deja de ani buni pe piata. Acestea isi deschid tot mai multe sucursale, inclusiv in orase mici si la sate, adica in ograda CEC-ului, si fac profituri tot mai mari. Mai mult, tot mai multe banci straine vin in Romania si ameninta serios existenta CEC-ului. E normal, pentru ca singurul motiv pentru care ai intra acum intr-o unitate CEC ar fi sa-ti platesti o amenda auto. Insa nu apuci sa faci acest lucru, pentru ca vei da peste o coada de zeci de pensionari care asteapta la singurul ghiseu functional din alte patru la care functionarele isi fac unghiile.





