Fiecare institutie financiara nebancara, se arata in norma, va elabora un program propriu de cunoastere a clientelei, care sa corespunda naturii, marimii, complexitatii si intinderii activitatii sale si sa fie adaptat la gradul de risc asociat categoriilor de clienti pentru care aceasta presteaza servicii financiare.
Art.4 – Programele de cunoastere a clientelei trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele:
a) o politica de acceptare a clientului;
b) proceduri de identificare a clientului si de incadrare a acestuia in categoria de clientela corespunzatoare;
c) modalitati de intocmire si pastrare a evidentelor corespunzatoare;
d) monitorizarea operatiunilor derulate in scopul detectarii tranzactiilor suspecte si procedura de raportare a acestora;
e) modalitatile de abordare a tranzactiilor in si/sau din jurisdictiile in care nu exista reglementari corespunzatoare in domeniul prevenirii spalarii banilor;
f) proceduri si sisteme de verificare a modului de implementare a programelor elaborate si de evaluare a eficientei acestora;
g) programe de pregatire a personalului in domeniul cunoasterii clientelei.
Art.5 – Programele de cunoastere a clientelei trebuie sa fie elaborate in forma scrisa, sa fie aprobate de organele competente conform prevederilor actelor constitutive si sa fie cunoscute de intregul personal implicat. Programele de cunoastere a clientelei trebuie sa fie reanalizate periodic in vederea adaptarii lor corespunzatoare.
Textul integral al normei se gaseste pe site-ul BNR.
