Au trecut atatia ani de la privatizarea primelor banci romanesti devenite afaceri veritabile si exptem de performanate si profitabile, precum BRD, Raiffeisen, inclusiv BCR-ul, incat ma intreb: oare cat de mari sa fie interesele sau cat de imensa prostia celor care nu au privatizat pana acum CEC-ul. O mina de aur, daca te gandesti numai la cele peste 1.000 de spatii imobiliare (ca unitati bancare nu le potzi zice).
Astazi, cand am intrat, siluit de stat, sa-mi platesc impozitele, intr-o unitate CEC, mi-a venit sa vars, efectiv. Mai intai, de mirosul din incinta (probabil, cu scuzele de rigoare, de la amaratii-ultimii clienti ai CEC-ului, cu o drama de bani in conturi de economii). Apoi, de acreala duduielor din spatele ghiseelor. (Daca le-ar scoate de acolo, cum se face in bancile civilizare, ar fi dezastru). Bietii pensionari nici nu indrazneau sa intrebe ceva (de exemplu: cati bani trebuie sa va dau?) ca din spatele ghiseului se si aude o voce stridenta tipand: dar nu va uitati pe factura, cat scrie?
Continuarea, pe http://vasilecoman.wordpress.com
