Doua probleme importante au fost reclamate pe parcursul elaborarii legii: cea privind includerea unui bonus pentru creditele achitate in avans si posibilitatea ca bancile sa despagubeasca clientii, in solidar cu magazinele, pentru produsele defecte.
In primul caz, bancile au reusit sa-si impuna punctul de vedere, adica s-a eliminat bonusul la plata anticipata, ba chiar s-a acceptat ca bancile sa fie cele care pot penaliza, printr-un comision, platile in avans. Formularea din lege a ramas insa ambigua: « clientii vor beneficia de o reducere echitabila a valorii creditului », ceea ce inseamna ca dobinda va fi recalculata in functie de valoarea creditului ramas dupa achitarea unei plati in avans.
Daca prima problema se poate considera ca fiind rezolvata in favoarea bancilor, in cea de-a doua a fost un compromis. Bancherii au reclamat ca nu sunt de acord sa acorde despagubiri in cazul defectiunilor produselor cumparate prin credit, lucru care priveste doar magazinele. Corect, dar daca respectivul magazin intra in faliment sau vrea sa insele clientii, cum mai pot acestia sa fie despagubiti ? Pentru ca, de fapt, banca face un parteneriat cu furnizorul de produse pentru a servi clientii, iar cind faci echipa cu cineva, raspunzi si pentru greselile lui. Astfel ca legea prevede, la fel de corect, ca bancile trebuie sa despagubeasca clientii, dar numai « daca actiunile consumatorului impotriva furnizorului au esuat ».
Asociatia Romana a Bancilor a participat la elaborarea unei legi strimbe
Iata ce declara Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB) pe 10 mai anul trecut, inainte de adoptarea legii in Parlament : „Avem o comunicare buna cu reprezentantii ANPC (Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorului) si majoritatea prevederilor inoportune au fost eliminate inca de saptamana trecuta. Maine vor avea loc discutiile finale la Comisia economica din Parlament la proiectul legii privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum.”
Acum insa, la distanta de noua luni de zile, dar la scurt timp dupa intrarea in vigoare a legii, din 6 ianuarie 2005, reprezentantul bancilor nu mai este multumit de legea la a carui elaborare a participat. Si nu este multumit tocmai de acele articole pe care le-a sustinut anul trecut. Iata ce declara Ghetea in mai 2004 : „Aceasta lege va duce la o prezentare uniforma a ofertelor de de creditare, nivelul de dobinda, comisioanele practicate si scadentarul (graficul de rambursare a ratelor) urmind sa fie cuprinse explicit in contractele de credit. Contractele de credit nu vor mai putea sa aiba costuri ascunse si se va ajunge la o standardizare a ofertelor si a tipului de contact de credit“.
El a mai declarat ca oamenii vor putea astfel sa prospecteze piata, sa ia oferte de la mai multe banci si sa le compare pentru a semna in cunostinta angajamentul fata de banci.
Acum insa, Ghetea sustine ca respectiva standardizare a ofertelor (prin calculul dobinzii anuale efective-DAE) nu aduce elemente de transparenta ci naste confuzie printre clientii bancilor ! « Sa spunem ca o banca acorda un credit cu 18% dobanda, fara comision si alte texe. Calculand dobanda anuala efectiva o sa ajungeti la 21%. Deci este ceva care nu este in regula, nu se leaga ceva », spune Ghetea.
Adrian Vasilescu, consilierul BNR, face o incursiune in istorie pentru descoperirea legii
Daca despre banci se poate spune ca si-au adus o contributie la imbunatatirea legii, chiar daca nu suficienta, dupa cum am observat, BNR in schimb a tacut milc pe tot parcusul anului trecut. Ba chiar se poate spune ca a sfidat legea, intrucit aceasta spune ca « BNR poate emite norme metodologice sau instuctiuni pentru aplicarea dispozitiilor legii », ceea ce nu a facut. Si tace in continuare, daca n-ar fi sa citim comentariile-foileton cu accente de telenovela istorica pe teme financiar-bancare ale consilierului bancii nationale BNR, Adrian Vasilescu.
La o saptamina dupa intrarea in vigoare a legii, timp in care BNR nu a considerat de cuviinta sa lamureaza bancile si clientii ce trebuie sa afiseze, ce nu, cum sa calculeze acea nenoricita de DAE, vine in sfirsit un comentariu-foileton al domnului Vasilescu, publicat in Ziarul Financiar. De ce foileton ? Pentru ca « se impune sa ne intoarcem cu o jumatate de secol in urma » ca sa constatam ca in comunism producatorii au fost stapinii, iar acum in capitalism clientul nostru este stapinul nostru. Asa incit, Maria Sa clientul bancilor trebuie protejat printr-o lege de acest tip, conform normelor europene, ajunsa in Parlamentul Romaniei, « via ANPC ».
Cu alte cuvinte, BNR nu a avut nici o treaba cu legea, ar fi scuza reprezentantului bancii nationale. Dupa ce recunoaste ca este vorba de o lege moderna, de factura europeana, care il pune pe consumator in drepturi depline, iata ca domnul Vasilescu descopera ca « la mijloc este o mare nedreptate ». Este vorba de prevederea discutata mai sus, prin care bancile trebuie sa-l despagubeasca pe client daca acesta nu a fost despagubit de producatorul produsului cumparat prin credit. Iata argumentul reprezentantului BNR : « Daca un consumator cumpara o marfa dintr-un magazin platind pretul integral, cu bani gheata, Doamne fereste sa i se intimple necazul sa constate, abia acasa, vreo defectiune. Ca-si va blestema zilele. Daca, in schimb, cumpara aceeasi marfa cu un credit luat de la banca, iar magazinul refuza sa-i repare paguba produsa, consumatorul va cere-si va obtine !- protectia bancii. »
Iata ce a inteles, (sau ce a vrut sa inteleaga) domnul Vasilescu dintr-un paragraf al legii : ca cine cumpara cu banii jos un televizor defect va obtine cu greu despagubiri de la producator, in timp ce daca ia rabla printr-un credit, va obtine sigur despagubiri de la banca. Pe cind legea spune clar ca banca va acorda despagubiri doar daca acest lucru nu a fost facut de magazin : « Creditorul (adica banca) raspunde pentru despagubirea consumatorului numai in limita contractului de credit daca actiunile consumatorului (adica cel care a cumparat televizorul) impotriva furnizorului de bunuri (adica magazinul) a esuat ».
Asteptam insa episodul doi al foiletonului domnului Vasilescu, in care ne promite alte informatii « despre acest aspect ». Intre timp, saracele banci aplica fiecare dupa cum intelege respectiva lege. De parca n-ar exista o institutie care sa le orienteze.
(Vasile Coman)
