Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacara lor geme:
Clipeste-abia din cand in cand
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecand
Prin colturi de odaie.
Cu tine doua fete stau
ªi torc in rand cu tine;
Sunt inca mici si tata n-au
ªi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
ªi stai ingandurata.
ªi firul tau se rupe des,
Caci ganduri te framanta.
Spui soapte fara de-nteles,
ªi ochii tai stau tanta.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Cand fusul se desfira…
Te uiti la el si nu-l ridici,
ªi fetele se mira.
…O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti –
– „Ce vezi?i intreab-o fata.
– „Nimic… Mi s-a parut asa!
ªi jalea te rapune,
ªi fiecare vorba-a ta
E plans de-ngropaciune.
Intr-un tarziu, neridicand
De jos a ta privire:
– „Eu simt ca voi muri-n curand,
Ca nu-mi mai sunt in fire…
Mai stiu si eu la ce gandeam?
Aveti si voi un frate…
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!… Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad o data-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, in ceasul mortii!
Afara-i vant si e-nnorat,
ªi noaptea e tarzie;
Copilele ti s-au culcat –
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plangand:
E dus si nu mai vine!
ª-adormi tarziu cu mine-n gand
Ca sa visezi de mine!
George Cosbuc
