Liviu Voinea, director de cercetare al Grupului de Economie Aplicata (GEA), a acordat ziarului Azi un interviu in care evidentiaza carentele si riscurile sistemelor de pensii private din Romania. GEA este o organizatie non-guvernamentala independenta si apolitica, fondata in 2004, care reuneste unii dintre cei mai prestigiosi economisti romani, activand in domeniul cercetarii si in cel academic.
Exista garantii serioase ca banii depusi in sistemul pensiilor private vor da randamentul preconizat?
Nu exista nicio garantie reala. In prezent se prevede doar o garantie nominala (valoarea nominala a contributiilor) minus comisioanele de ad-ministrare. Dar, in 30 de ani, cat dureaza intre momentul contributiei si momentul platii pensiei, la o inflatie anuala de 2-3% (presupunand ca intram in zona euro si vom avea si noi o astfel de inflatie mica), valoarea reala a contributiilor nominale se injumatateste.
Deci, eu depun azi 10 lei, si peste 30 de ani mi se garanteaza ca voi primi inapoi 5 lei minus 1 leu comision…Aceasta este o mare afacere pentru administratorii fondurilor de pensii, dar nu si pentru contribuabili.
Se mai intentioneaza sa se introduca o marja de variatie in jurul randamentului mediu al pietei, iar limitele marjei sa fie supravegheate de comisia nationala de resort (pensii private); deci, o garantie indirecta ca un fond nu va evolua mult mai rau decat media celorlalte fonduri. Dar, randamentul mediu al pietei poate fi sub dobanda medie, sub inflatie, sau in caz de recesiune poate fi chiar negativ.
In opinia mea, ar trebui garantata valoarea reala a contributiilor, deci macar o garantare cu inflatia (inflatia din Romania).
Cu toate astea, cotizantii nu sesizeaza ca nu exista asemenea garantii, asimiland contributia la pensii cu un fel de economisire…
Fondurile de pensii sunt, intr-adevar, un mecanism de economisire. Insa, daca tot sunt fortat sa contribui la ele, nu vreau sa ma imbogatesc din asta, dar macar sa nu fiu furat – adica macar sa primesc inapoi, la limita, ceea ce am de-pus. Desigur, asta ar reduce profitabilitatea fondurilor de pensii, pentru ca ar fi obligate sa constituie provizioane pentru sumele res-pective, dar grija mea nu este pentru profitul altora, ci pentru siguranta mea; iar fondurile au oricum destule oportunitati de profit, avand in vedere ca li se pune pe tava o masa de contributori de peste 3 milioane de oameni.
Acestea sunt, de altfel, cele mai mari afaceri – acolo unde incasezi azi si trebuie sa platesti peste 30 de ani; in 30 de ani se pot schimba atat de mul-te, dar banii dati astazi raman dati.
Credeti ca pensiile private ar trebui sa fie exclusiv facultative, iar, in consecinta, contribuabilii sa nu mai fie fortati sa cotizeze prin pilonul 2?
Pilonul 2 este un experiment al Bancii Mondiale, incercat doar in Estul Europei si in unele tari latino-americane. In Chi-le a fost un esec, in Ungaria nu s-a atins randamentul scontat dupa primii 6-7 ani de functionare, iar pana la urma niciun sistem din Estul Europei nu a ajuns la maturitate, ca sa se poata numi succes – adica nu s-au platit inca primele pensii din acest pilon 2. Cred ca obligativitatea pensiilor private incalca nu doar bunul simt, ci si Constitutia; in special articolele referitoare la interzicerea discriminarii (aici avem o discriminare bazata pe varsta) si la obligativitatea contributiei prin taxe si impozite la bugetul de stat (ori, aici avem o contributie prin taxe si impozite la bugetele unor fonduri private).
Statul s-a transformat, dintr-un prost administrator de pensii publice, in cel mai mare a-gent de vanzari al pensiilor private. ªi daca acestea ar fi fost facultative, si ar fi fost stimulate prin masuri fiscale, nu era o problema; dar, obligativitatea este un element inacceptabil.
Principiul gresit, care sta la baza sa, este acela ca statul stie mai bine de-cat noi cum sa intrebuin-teze banii nostri; si in acest caz, solutia statului este sa dea banii nostri spre administrare unor fonduri private. Dar, lasati-ma pe mine sa fac ce vreau cu banii mei; statul sa imi ia contributii mai mici, si eu sa redistribui surplusul cum doresc, inclusiv – daca vreau – catre fonduri de pensii private facultative.
Pensiile private vor genera un deficit impovarator la bugetul de stat?
Deficitul bugetar cre-at de pensiile private va fi de aproximativ 0,4% din PIB in 2008 si va ajunge sa depaseasca 1% din PIB anual pe termen mediu. Acest deficit il vom plati tot din buzunarul nostru, pentru ca statul se va imprumuta pentru a acoperi deficitul, deci va creste datoria publica.
Perversitatea sistemului este atat de mare, incat principalii cumparatori de titluri de stat vor fi chiar fondurile de pensii; altfel, acestea nu ar fi avut in ce sa investeasca. Deci, statul ne ia banii si ii da in administrare fondurilor private; pentru a plati aceleasi pensii in sistemul public, care va fi vaduvit de resurse, se va imprumuta tot cu banii nostri, pentru a finanta inca o data fondurile de pensii. In concluzie, se va crea un deficit bugetar de durata si va creste cu acelasi procent si datoria publica, an de an.
Ce alte observatii mai aveti privind riscurile sistemului pensiilor private?
Un studiu publicat in revista „Manchester School” arata ca, pe o analiza a fondurilor de pensii facultative listate la bursa din Londra, riscul de a primi mai putin decat valoarea nominala a contributiei este de 10%; iar sansele de a obtine randamentul promis, sau chiar peste acesta, sunt sub 10%.
Pentru pensii facultative – este OK, un risc asumat, dar pentru cele obligatorii – nu este firesc ca statul sa dea banii mei pe mana unor privati si acestia sa nu imi ofere garantii reale. Iar atunci cand fondurile private vor fi incapabile sa ofere randamentele scontate, cine va fi sub presiune sa le suporte de la buget?
Evident, tot statul, adica noi toti.