Procurorii Parchetului Militar sustin, in rechizitoriul dosarului Mineriadei din iunie 1990, ca Ion Iliescu, in calitate de presedinte ales al Romaniei, este cel care a ordonat actiunea de reprimare a manifestantilor din Piata Universitatii, depasindu-si atributiile.
„Planul de actiune a fost elaborat din ordinul sau si, in calitate de presedinte ales, a ordonat interventia militara, cu munitie de razboi, TAB-uri si alte forte, impotriva demonstrantilor care se manifestau violent, depasindu-si atributiile prevazute de art. 82 din Decretul Lege nr. 92/1990”, se arata in rechizitoriu.
De asemenea, procurorii militari sustin ca decizia de reprimare a fost luata fara sa aiba la baza vreun decret sau alt act din care sa reiasa ca s-a dispus alarmarea de lupta a unitatilor ori instituirea starii de urgenta, dar si fara consultarea Consiliului Militar Superior (devenit ulterior Consiliul Suprem de Aparare a Þarii).
Potrivit rechizitoriului, „decizia initiala de reprimare a fost luata la cel mai inalt nivel si a fost coordonata, personal, de catre fostul sef al statului Iliescu Ion. Fata de acesta, s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru participatie improprie la aceleasi fapte, prin rezolutia din data de 19.06.2007”, se precizeaza in rechizitoriu.
Procurorii mai sustin in rechizitoriu ca doar prin aprobarea prealabila a Parlamentului si in cazuri exceptionale poate fi declarata mobilizarea partiala sau generala a armatei, iar dreptul de a dispune alarmarea de lupta, care in aceea perioada avea indicativul „ªtefan cel Mare”, revenea exclusiv ministrul apararii nationale, care in acel moment nu se afla in tara. In rechizitoriu se afirma ca, in timpul actiunii de reprimare, s-a ordonat doar alarma de exercitiu, cu indicativul „Muntii de Arama”, ceea ce insemna ca unitatile implicate sa nu fie inarmate cu munitie de razboi si nu trebuiau sa paraseasca incinta cazarmilor sau locatia stabilita pentru acest tip de alarma.
Potrivit aceluiasi rechizitoriu, „din actele dosarului rezulta ca generalii si ofiterii decidenti au stiut si acceptat ideea ca, urmare a tragerilor cu armamentul din dotare si cu munitie de rarboi, pot sa apara ricoseuri si, prin urmare, pot rezulta victime din randul persoanelor aflate in zona”.
Potrivit unui comunicat al Ministerului Public, la 9 iulie 2007, procurorii Sectiei Parchetelor Militare au dispus – prin rezolutie – disjungerea cauzei penale in ceea ce il priveste pe Ion Iliescu, cauza fiind declinata si inregistrata pe rolul Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 6 august 2007, urmare a deciziei Curtii Constitutionale, conform careia parchetele si instantele militare nu mai au competenta de a cerceta si judeca persoane civile.
Fata de Ion Iliescu, urmarirea penala a fost inceputa prin rezolutia din 19 iunie 2007, sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 31 raportat la art. 176 din Codul Penal, constand in aceea ca la data de 13 iunie 1990 a determinat cu intentie interventia in forta a militarilor impotriva manifestantilor din Piata Universitatii din Bucuresti si din alte zone ale Capitalei, fapt ce a avut ca urmare moarte si ranirea prin impuscare a mai multor persoane.
In ceea ce priveste alte fapte savarsite in imprejurari diferite decat cele expuse in rechizitoriu, respectiv pentru cele peste 1.000 de persoane retinute de fortele de ordine, cu concursul minerilor, precum si pentru celelalte doua victime ucise prin impuscare sau ranite cu arme de foc sau in alt mod, cercetarile se efectueaza intr-un alt dosar aflat in curs de solutionare la Sectia Parchetelor Militare, precizeaza comunicatul Ministerului Public.
