Firmele de asigurari nu au reusit, in prima jumatate a acestui an, sa investeasca foarte eficient banii clientilor care si-au facut o asigurare cu componenta investitionala tip unit-linked, asemanatoare pensiilor private. O pensie privata este un produs de investitii intrat abia de o luna in portofoliile firmelor de asigurari, care presupune economisirea lunara a unei sume de bani investiti in actiuni la bursa sau in alte instrumente financiare, precum titluri de stat sau depozite bancare, in vederea asigurarii unei rente la pensionare.
Spre deosebire de o pensie privata clasica, o asigurare tip unit-linked consta atat dintr-o pensie privata cat si dintr-o asigurare de viata, care protejeaza clientul in cazul decesului acestuia sau invaliditatii permanente. In aceste cazuri nefericite, compania de asigurari ii ofera o anumita suma de bani, stabilita initial, denumita suma asigurata. O parte din sumele de bani platite in primii ani de catre clienti sunt directionati pentru acoperirea acestor cheltuieli de asigurare, motiv pentru care contul asiguratului va fi redus semnificativ. Aceste cheltuieli sunt atat de mari incat firmele de asigurari recomanda o perioada minima de investitie de cel putin 2-3 ani. Acest lucru inseamna ca abia dupa 3 ani, banii platiti pentru asigurare vor ajunge la valoarea lor nominala in contul asiguratului, urmand apoi sa creasca peste acest nivel. Insa aceasta este doar una dintre cheltuielile pe care le percep firmele de asigurari, celelalte fiind date de valoarea taxelor si comisioanelor percepute pentru administrarea investitiilor.
Revenind la rentabilitatea reusita de firmele de asigurari, in administrarea fondurilor de investitii de risc mediu, asemanator pensiilor private, constatam ca in primele sapte luni ale acestui an aceasta nu a depasit 10 procente. Si asta intr-un singur caz, al ING, la fondul in lei Mixt, considerat un program cu risc scazut, care are in componenta actiuni tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti, reprezentand 25% din total, titluri de stat, obligatiuni corporative si depozite bancare.
Ceilalti doi concurenti principali ai ING, este vorba de Aviva si Allianz, au reusit performante mult mai slabe ale fondurilor de investitii administrate de acestea. In cazul programelor in lei ale Allianz, care spre deosebire de ING nu inveseste si in actiuni la bursa din Romania ci doar in depozite bancare si titluri de stat, castigul in primele sapte luni ale anului a fost de maxim 3,35%, in cazul programului Lei Extra.
In cazul programelor in valuta, performantele au fost si mai slabe: intre 1% si 2% in sapte luni, ceea ce inseamna de aproximativ cinci ori mai putin decat in cazul dobanzii la un depozit bancar in lei.
Articolul este de apreciat. Surprinde o realitate evidenta. Am cerut si eu o evaluare a portofoliului pe care-l am pe o asigurare de tip unit-linked si trebuie sa recunosc ca nu am fost foarte incantant… Ce sa zicem? Asteptam si poate ca in timp vor avea ei dreptate! Insa din pacate are dreptate piata valorilor mobiliare care in ultima perioada a fost cam nedarnica.