„Cum este posibil sa mi se blocheze salariul fara sa mi se trimita macar o citatie sau un telefon ca sa stiu si eu sa ma anunte si pe mine cineva? Am doi copii de 6 si 2 ani si avem un salar. Cum sa-i crestem? Inteleg ca se opreste o treime din salar. ok mi se pare normal, dar de ce sa mi se blocheze tot salarul, va aduc voua copiii cind le este foame si vii pun pe biro sa le dati sa manince”.
Este apelul unui datornic la banci, ajuns, probabil, in situatia de a fi lichidat silit de banca pentru recuperarea restantelor si, in cele din urma, pe poprirea salariului. Pentru ca multi spun: „N-au ce sa-mi faca, n-au ce sa-mi ia”, sau „Sa-mi ia casa, daca pot”. Insa nu aceasta este solutia.
Acesta, si probabil si altii, au ajuns in situatii disperate nu doar pentru ca s-au supraindatorat, contractand credite cu rate prea mari in raport cu salariul sau ca urmare a scaderii sau pierdeii veniturilor, in urma somajului.
O mare problema a celor cu probleme cu bancile este faptul ca nu stiu cum sa-si administreze aceasta situatie.
Bancile recomanda tuturor celor care au restante sa nu adopte o atitudine „razboinica” sau una de indiferenta, de respingere a unui dialog si a unei negieri cu banca.
Pentru ca institutiile de credit se plang, in primul rand, nu neaparat de faptul ca unii clienti au probleme ci faptul ca exista multi care refuza un dialog, o solutie de a se ajunge la un conpromis.
Pentru ca, in cazul in care se ajunge la executare silita si, cum se intampla in acest caz, pe poprirea salariului, nimeni nu prea castiga. Pentru ca se aduna dobanzi penalizatoare si alte cheltuieli legate de executarea silita, iar in unele cazuri bancile nu pot recupera, in prima faza, decat o mica parte din datorie. In acelasi timp, datornicul nu va scapa niciodata de o datorie neplatita, va plati mai tarziu, dar cu mult mai mult.
In concluzie, faceti tot posibilul sa ajungei la o intelegere cu banca pentru reesalonarea creditului sau gasirea altor solutii, precum perioada de gratie la plata ratei.
