Intrebare: Domnule Dijmarescu, am aflat ca saptamina trecuta ati participat la o intilnire cu reprezentanti ai patronatelor in jurul subiectului “bugetul 2006”. Unul din subiectele fierbinti a fost “unde se va situa cursul de schimb al leului in 2006?” Ce ne puteti spune?
Raspuns : Intr-adevar, la intilnirea cu patronatele, organizata de ministrul de stat George Copos, am participat si eu din partea Bancii Nationale si aveti dreptate, unul din subiectele de interes a fost cursul de schimb. Este cat se poate de firesc ca pe intreprinzatori sa-i preocupe nivelul cursului de schimb al leului, mai ales daca sunt exportatori sau isi bazeaza o mare parte din productie pe componente importate. Probabil ca unii dintre participanti n-au fost multumiti sa afle ca Banca Nationala nu avanseaza public nici o proiectie de curs in jurul careia si-ar construi politica valutara. In primul rind pentru ca, potrivit legii sale, Banca Nationala nu face politica nivelului cursului de schimb, ci doar a regimului cursului de schimb, in sensul flotarii libere, flotarii controlate, unui curs legat de o anumita valuta straina sau de un cos valutar, etc.
Intrebare: Bine, dar ani de zile prezenta Bancii Nationale pe piata valutara ne obisnuise cu credinta ca nivelul cursului de schimb poate fi controlat si predictibil pe termen mediu. Sa intelegem ca aceasta politica apartine trecutului? Pe de alta parte, imi aduc aminte ca la inceputul anului 2004 ati spus ca politica de depreciere pe termen lung a monedei nationale are efecte perverse, costul inflationist fiind mai mare decit cistigurile de competitivitate. Cum sa vedem lucrurile acum?
Raspuns : Cred ca v-ati dat singura raspunsul. Pe de o parte as vrea sa reamintesc ca potrivit noii legi a Bancii Nationale, din vara anului 2004, obiectivele politicii acesteia sunt stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara. Spunind stabilitatea preturilor cred ca deja se subintelege ca Banca Nationala nu isi poate stabili si obiective contrare acestui scop, cum ar fi cele de curs de schimb care induc schimbari in nivelul preturilor. Exista mai multe studii care au masurat efectul inflatiei importate prin deprecierea sistematica a cursului de schimb asupra preturilor de productie si celor de consum. Cunosc, de altfel, intreprinzatori romani care au suferit puternic, intr-o perioada anterioara, de pe urma efectului cresterii preturilor de productie sau de investitie ca urmare a dependentei de import. Nu-mi permit sa dau nimanui lectii, dar competitivitatea se bazeaza in primul rand pe cistigul de productivitate si numai pe termen scurt pe un efect de depreciere al monedei nationale.
Stiu ca sunt unele persoane care interpreteaza faptul ca BNR comunica zilnic cursul de schimb ca si cum BNR l-ar stabili. De aici si solicitarea lor ca BNR sa tina cursul de schimb cit mai aproape de un anume nivel. Asta ar fi valabil daca BNR ar cumpara zilnic toata valuta de pe piata si ar si vinde toata valuta aflata in piata. O epoca revoluta ! Nu merg cu interpretarea mai departe, caci ea ar fi: “toti cedam toate proprietatile la stat si…” BNR este unul din operatorii de pe piata, alturi de alte 40 de banci, societati financiare, fonduri de investitii si zeci de mii de clienti ai pietei valutare. Banca centrala nu are la dispozitie resurse de contra-atac prin recurgerea la care sa nu existe costuri in alta parte. Cu atat mai mult cu cat dimensiunea pietei valutare a crescut considerabil odata cu consolidarea economiei de piata si a cresterii gradului de atractivitate al pietei romanesti in intervalul post-aderarii la NATO si pana la momentul aderarii la Uniunea Europeana si ulterior la euro-zona.
Pentru a va face o imagine corecta sa observam ca volumul tranzactiilor zilnice de pe piata valutara a crescut de la o medie de 200 milioane Euro la inceputul anului 2004 la peste 500 milioane in prezent, dar exista si varfuri de 700 – 900 milioane/zi. Deci, daca in primul trimestru al anului 2004 puteam spune ca tranzactiile valutare legate de platile de comert exterior reprezentau in jur de 40% din volumul lunar al operatiunilor de pe piata valutara de la Bucuresti, in prezent aceasta pondere este de doar 20%, fiind evident ca piata valutara este puternic determinata de fluxurile cu caracter pur financiar.
BNR nu a fost indiferenta la miscarile de pe piata valutara si interventiile sale au fost cu regularitate raportate publicului. Sigur, am fost preocupati ca acestea sa fie astfel calibrate pentru a nu contraveni tintei de inflatie. Iar faptul ca in acest an valoarea exporturilor a crescut chiar in conditii de intarire a cursului leului, a fost posibil si ca urmare a interventiilor pe piata ale bancii centrale in scopul moderarii unor presiuni prea puternice de apreciere a leului.
E foarte important sa notam ca in timp ce in Romania persista pe alocuri sentimentul ca trebuie sa raportam orice pret, orice marime la Euro sau la dolar, viziunea strainilor este de incredere si atractivitate fata de leu. De altfel, faptul ca leul s-a apreciat este un rezultat direct al increderii in moneda romaneasca si cererea pentru aceasta a crescut. Iata ca in timp ce altii pariaza pe leu la noi continua sa existe conducatori de firme care doresc sa-si construiasca planurile de afaceri in orice alta moneda decit leul. Desigur, dupa 15 ani de depreciere continua a monedei nationale e probabil greu sa asimilezi in numai 12 sau 15 luni un alt comportament. Si sigur, in atari conditii, o apreciere cu peste 17% a valorii monedei nationale de la momentul precedent schimbarii scopului interventiilor BNR pe piata valutara a penalizat pe acei care n-au acumulat suficiente cistiguri de productivitate, in ciuda faptului ca pretul in lei al componentelor importante s-a redus.
Faptul ca a avut loc o atare apreciere a cursului leului indica, pe de o parte, o corectie asteptata de piata a valorii monedei nationale si, pe de alta parte, ca procesul de pozitionare catre o valoare de echilibru nu este incheiat. Ca atare, la intrebarea “poate Banca Nationala previziona un nivel al cursului de schimb pentru urmatoarele 12 luni?’ se poate raspunde doar printr-o alta intrebare, de data aceasta dinspre banca centrala catre economia reala: “care va fi raportul dintre productivitatile firmelor din Romania si cele din tarile zonei Euro?” De ce asa? Pentru ca economia de piata si caracterul sau concurential functioneaza deplin sau nu functioneaza. Doar partial nu se poate!
Eu anticipez ca atractivitatea leului se va mentine ridicata in 2006. Nu doar pentru ca ne vom afla si mai aproape de integrarea in Uniunea Europeana, ci si pentru ca procesul liberei circulatii a capitalurilor se va implini total in cursul viitoarelor 12 luni: va fi liberalizat accesul nerezidentilor la titlurile de stat si accesul rezidentilor la operatiunile cu instrumente monetare pe pietele externe, deci inclusiv la operatiunile cu derivative in si in afara Romaniei, pe leu si alte valute. Este deci, de asteptat ca leul sa fie in continuare cautat si ca atare intrarile de valuta pentru care se va solicita schimbul in lei sa creasca.
Intrebare: Sa intelegem deci ca a construi planul de afaceri si bugetul firmei in lei trebuie sa devina obisnuinta?
Raspuns : Firmele responsabile fac deja aceasta si pana la adoptarea de catre Romania a Euro (o perspectiva mai indelungata), cred ca va avea loc un proces de intarire a puterii de cumparare a leului. Observati ca Banca Nationala a liberalizat atat accesul la depozite in lei al nerezidentilor, cat si accesul la deschiderea de conturi ale rezidentilor pe teritoriile altor state. Cu alte cuvinte, a fost intregit caracterul converibil al monedei nationale. Se dezvolta o piata a leului in afara Romaniei, chiar daca ea este inca mica si exista inca discontinuitati.
Mai mult, cu o inflatie in scadere si cu dobinzi la leu pe acelasi trend, este evident ca poti controla mai bine costurile si estima veniturile. Desigur, exista un numar de firme ale caror afaceri sunt covarsitor dependente de import si export. Pentru acelea, deja Banca Nationala a prevazut faciliti la platile in valuta (intre care dreptul de a efectua plati si incasari in valuta prin vointa partilor contractante; neaplicarea prevederilor limitative pentru creditele in valuta) si a incurajat institutiile de credit sa ofere contracte de acoperire a riscului valutar. Adica, tratam o problema a economiei de piata cu instrumente ale pietei. Cred ca este suficient sa mentionez, cu titlu de exemplu, ca marile firme europene incheie contracte de hedging pentru cca 70-80% din valoarea contractelor externe. Procesul a inceput si in Romania si bancile au capacitatea si cunostiintele sa raspunda cererilor similare ale firmelor romanesti.
