„Uite cine ne tot atentioneaza ca ne-au crescut prea mult salariile, tocmai cei care sunt cel mai bine platiti!“ Astfel de reprosuri le-au facut sindicalistii, nu o data, bancherilor centrali din Romania.

Intr-adevar, guvernatorii de banci centrale si echipele lor de specialisti au salarii foarte mari. Dar nu numai in tara noastra, ci in toata lumea. Daca s-ar fi initiat dezbateri pe o asemenea tema s-ar fi dezlegat si misterul salariilor grase din bancile centrale. „Enigma“ se afla chiar in tumultuoasa istorie a sistemului monetar international.

Pana la Marea Criza din anii ’30, toti banii aveau legatura directa cu aurul. Mecanismul era foarte simplu: daca o tara dorea sa tipareasca mai multi bani decat ii permitea rezerva sa de aur, automat trebuia sa cumpere aur, deci sa stranga cureaua pe alta parte. ªi invers, cand pierdea aur, trebuia sa reduca, in mod corespunzator, masa monetara aflata in circulatie.

O asemenea regula, ce guverna piata de secole, avea rolul de stabilizator financiar: daca economia nu mergea bine si nu aducea mai mult aur pentru a se putea tipari bani de hartie, nu aveai de unde sa dai salarii mai mari. Pana la inceputul anilor ’70, mecanismul (Gold Exchange Standard) a functionat, indeosebi, prin intermediul dolarului american, despre care se spunea ca este la fel de bun ca si aurul.

In 1971, presedintele de atunci al Statelor Unite, Richard Nixon, constrans si de pierderile uriase suferite de americani in razboiul din Vietnam, a renuntat la acoperirea dolarului in aur. Din acel moment, guvernele si bancile centrale erau libere sa tipareasca oricat de multi bani, fara nici o legatura cu vreun bun real, cum este aurul.

Dupa ce duhul cu puteri miraculoase a fost scos din lampa fermecata, nimeni nu a mai putut sa-l puna la loc. Iar consecintele au fost dramatice: in anii ’70 si la inceputul deceniului urmator, lumea a fost confruntata cu o inflatie de peste 10%. Febra inflationista a durat pana cand conservatorii lui Ronald Reagan din Statele Unite si ai Margaretei Thatcher din Marea Britanie s-au decis sa faca ordine in economie si au pus bancile centrale sa joace rolul de gardian al fetisului numit banii de hartie.

Un rol, cat se poate de ingrat intr-o lume in care toti politicienii cer cat mai multi bani pentru ca functia lor obiectiva este sa fie realesi, iar daca nu promit salarii sau pensii mai mari, indiferent de situatia din economie, risca sa-si piarda fotoliile. In amalgamul de cereri si promisiuni, o singura institutie – banca centrala – vine cu vestile proaste si se opune tiparirii de bani fara acoperire economica, ce creeaza doar iluzia de bunastare.

Deoarece pe piata ajung numai niste petice de hartie, care, neinsotite de bunuri si servicii, duc la inflatie. Or, inflatia, culmea ironiei, ii loveste cel mai tare taman pe cei care cred ca, daca cer cativa lei in plus, scapa de saracie. Nu este insa singurul lucru care nu se intelege la noi. Banca centrala a fost de multe ori criticata ca are pierderi. E drept, cheltuielile BNR sunt foarte mari. Pe ce da banii?

Cand pe piata se creeaza un exces de lichiditate, banca centrala il absoarbe pentru a nu se duce in inflatie. Costurile operatiunilor de sterilizare sunt foarte mari, deoarece bancile comerciale consimt sa depuna banii respectivi in conturile BNR in schimbul unor dobanzi atractive. Deci ceea ce este pierdere pentru banca centrala reprezinta profit pentru bancile comerciale.

Cand institutiile de credit isi sporesc profiturile, la bugetul de stat se duc mai multi bani, iar clientii bancilor comerciale au sansa sa se bucure de mai multe facilitati. Altfel spus, de pe urma pierderilor operationale ale Bancii Nationale castiga atat economia, cat si populatia. Pentru astfel de performante sunt platiti foarte bine bancherii centrali.

Dar in Romania va mai trebui sa treaca ceva timp pana sa se depaseasca vechea practica: „Ei se facura ca ne platesc, noi ne facuram ca muncim”. Intarzierea ne costa insa enorm. Am pierdut deja foarte multi specialisti, tocmai pentru ca au fost prost platiti.

Comentarii

  1. adi_muteanu

    pe scurt salariul guvernatorului este mare pt ca acesta presteaza o munca de inalta calificare, pt ca asigura indeplinirea de catre BNR a functiilor unei banci centrale, pt ca daca nu ar avea salariu asa de mare ar putea sa plece iar daca pleaca oare cine i-ar putea lua locul?…

Trimite un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii*