Legea darii in plata (Legea nr.77/2016) a fost declarata partial neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala intrucat nu a facut diferenÅ£iere între debitorii de bună-credinÅ£ă ÅŸi cei de rea-credinÅ£ă, între cei care nu mai pot să plătească ÅŸi cei care nu mai vor să plătească.
„Art.11 teza întâi din Legea nr.77/2016 prevede că dispoziÅ£iile legii se aplică tuturor contractelor în curs de derulare, fără a lua în considerare situaÅ£ia debitorilor, precum și specificul contractelor de credit încheiate ÅŸi fără a face o diferenÅ£iere între debitorii de bună-credinÅ£ă ÅŸi cei de rea-credinÅ£ă, între cei care nu mai pot să plătească ÅŸi cei care nu mai vor să plătească. Cu alte cuvinte, deÅŸi în expunerea de motive se face referire la persoanele fizice care nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituÅ£ia de credit, legea se aplică fără distincÅ£ie celor două categorii de debitori menÅ£ionaÅ£i”, se arata in motivarea Curtii Constitutionale.
“Legea nr.77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit”, precizeaza Curtea Constitutionala, dupa care mentioneaza ca “echitatea, alături de buna-credinÅ£ă, oferă un fundament al impreviziunii, pornind de la relaÅ£ia existentă între ele”.
Curtea argumenteaza ca prevederile legii nu permit unei instante de judecata sa verifice indeplinirea conditiilor privind existenta impreviziunii, “astfel încât instituÅ£ia dării în plată să nu fie un instrument discreÅ£ionar pus la dispoziÅ£ia doar a unei părÅ£i și, astfel, să dezechilibreze raportul contractual. Numai în acest fel se poate asigura, în aceste cazuri, respectarea principiului egalităÅ£ii armelor în cadrul procesului civil.”
Motiv pentru care Curtea Constitutionala a stabilit ca darea in plata este posibila doar in cazurile sociale, cand continuarea contractului de credit nu se mai justifica. In celelalte cazuri, in care se constata existenta impreviziunii, dar detinatorul creditului doreste si poate sa-si cotinue creditul, bancile vor fi obligate sa renegocieze contractele de credit, pentru a le adapta noilor conditii economice, conform principiului echitatii si in conditiile bunei-credinte. (vezi aici detalii)
Cum motiveaza Curtea Constitutionala declararea legii darii in plata ca fiind partial neconstitutionala:
“115. Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864 care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art.969 și art.970. Având în vedere că Legea nr.77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează. Cu toate acestea, Curtea observă că legiuitorul a configurat cadrul legal reprezentat de Legea nr.77/2016 luând în considerare o impreviziune aplicabilă ope legis pentru toate contractele de credit în derulare, deformând condițiile aplicării impreviziunii.
116. Astfel, art.11 teza întâi din Legea nr.77/2016 prevede că dispoziÅ£iile legii se aplică tuturor contractelor în curs de derulare, fără a lua în considerare situaÅ£ia debitorilor, precum și specificul contractelor de credit încheiate ÅŸi fără a face o diferenÅ£iere între debitorii de bună-credinÅ£ă ÅŸi cei de rea-credinÅ£ă, între cei care nu mai pot să plătească ÅŸi cei care nu mai vor să plătească. Cu alte cuvinte, deÅŸi în expunerea de motive se face referire la persoanele fizice care nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituÅ£ia de credit, legea se aplică fără distincÅ£ie celor două categorii de debitori menÅ£ionaÅ£i.
Curtea reÅ£ine, însă, că darea în plată intervine numai dacă în termenul de 30 de zile prevăzut de art.5 alin.(3) din Legea nr.77/2016, părÅ£ile contractului nu ajung la un acord, respectiv, dacă negocierea întemeiată pe art.969 ÅŸi art.970 din Codul civil eÅŸuează. Însă, o astfel de instituție a impreviziunii aplicabilă ope legis pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr.77/2016 nu poate fi recunoscută, fiind în contradicție cu prevederile constituționale ale art.1 alin.(3) privind statul de drept, art.1 alin.(5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art.21 alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art.124 privind înfăptuirea justiției. În aceste condiții, prevederile legale criticate nu sunt clare, permiÅ£ând interpretări contradictorii cu privire la posibilitatea instanÅ£ei judecătoreÅŸti de a verifica îndeplinirea condiÅ£iilor privind existenÅ£a impreviziunii. Or, posibilitatea părÅ£ilor din contractele respective de a prezenta situaÅ£ia de fapt dintr-un dosar în faÅ£a unei instanÅ£e judecătoreÅŸti este absolut necesară având în vedere că judecătorul trebuie să verifice această situație, astfel încât instituÅ£ia dării în plată să nu fie un instrument discreÅ£ionar pus la dispoziÅ£ia doar a unei părÅ£i și, astfel, să dezechilibreze raportul contractual. Numai în acest fel se poate asigura, în aceste cazuri, respectarea principiului egalităÅ£ii armelor în cadrul procesului civil.
117. Astfel, din analiza prevederilor legii criticate rezultă că legiuitorul înlătură posibilitatea controlului judecătoresc în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor specifice impreviziunii, respectiv condițiile cu caracter obiectiv referitoare la cauza schimbării circumstanțelor (existența situației neprevăzute) sau la cuprinsul contractului (absența unei clauze de adaptare a contractului), și condițiile cu caracter subiectiv referitoare la atitudinea/conduita părților contractante (lipsa culpei debitorului în executarea contractului) sau la efectele schimbării circumstanțelor (caracterul licit al neexecutării obligațiilor contractuale).
