Dupa cateva saptamani de panica pe piata cursului valutar, cand leul a ajuns la valori de peste 3,6 lei, ceea ce inseamna o depreciere de peste 20% fata de vara acestui an, se pare ca moneda nationala se stabilizeaza in jurul valorii de 3,5 lei, chiar daca unii tot asteapta ca banii capsunarilor sa mai aprecieze putin leul. Cursul a ajuns deci exact acolo unde oficialii BNR, dar si cei ai Guvernului, au declarat ca le convine mai mult.
Sa ne amintim ca la sfarsitul lunii trecute, atunci cand a izbucnit criza cursului valutar, singura criza din istoria noii politici monetare a Bancii Nationale a Romaniei de tintire a inflatiei, prima declaratie “optimista” a fos cea a premierului Tariceanu, care spunea ca este bine ca leul s-a depreciat atat de mult. Pentru cine este bine? Vedem acum, dupa ce BNR a publicat o analiza pe baza unui scenariu de stress-testing potrivit careia o depreciere de 20% a leului, adica exact cum s-a intamplat in ultimele saptamani, ar aduce celor mai importante 100 de firme romanesti exportatoare castiguri de aproximativ doua miliarde de euro. Pe de alta parte insa, importatorii ar fi afectati cu aceeasi suma.
Sa vedem acum cine pierde, cu adevarat. Dupa cum sustin in mod sistematic reprezentantii BNR, exportatorii au facut tot timpul scandal atunci cand leul se intarea pentru ca s-au obisnuit sa castige de pe urma aprecierii leului. Mai precis, dupa schimbul valutar, acestia incasau pentru produsele exportate mai multi lei decat valoarea reala a acestora in euro, ceea ce inseamna castiguri nerealiste.
“Exportatorii nu ar mai trebui sa astepte sa obtina castiguri de pe urma aprecierii leului ci din cresterea productivitatii”, au spus de nenumarate ori reprezentantii BNR, sfatuindu-i pe cei care vand produse in afara tarii sa se protejeze impotriva riscului valutar apeland la instrumente financiare complexe precum contractele futures. Numai ca si exportatorii au partea lor de dreptate. Sa nu uitam ca toate guvernele tarilor lumii iau masuri atunci cand moneda locala se intareste prea mult, pentru ca afecteaza astfel exporturile tarii si implicit indicatorii macroeconimici.
Daca ne gandim ca deficitul comercial este o mare problema a Romaniei, in conditiile in care alti nori negri s-au adunat intre timp, printre care inflatia si deficitul de cont curent, atunci se pare ca, intr-adevar, un leu mai slab este un mijloc pentru Guvern si BNR de a mai farda economia tarii. Pe seama cui insa? Pentru ca, dupa cum rezulta din aceeasi analiza a BNR, importatorii vor fi afectati in aceeasi masura atunci cand leul se depreciaza.
Cine isi imagineaza insa ca importatorii vor suferi, insusindu-si respectivele pierderi? Cu siguranta ca acestia le vor transfera asupra costului produselor vandute sau a serviciilor oferite. Asadar, in realitate cei afectati suntem tot noi, populatia, adica cei care vom cumpara produse importate mai scumpe. Ceea ce inseamna cresteri de preturi si inflatie, cercul vicios din care cu greu vom iesi, pare-se, anul viitor, un an electoral. Care va fi solutia, in acest caz? Il vom vedea, oare, pe Mugur Isarescu apasand la fund pedala restrictiilor monetare, asa cum ameninta inca din aceasta toamna, in conditiile in care inflatia pare a nu se mai opri din crestere si ameninta serios credibilitatea bancii centrale?
