Microcreditarea este un domeniu mai puÅ£in vizibil decât cel creditelor bancare clasice, dar care are un impact semnificativ asupra comunităÅ£ilor locale, întrucât conÅ£ine ÅŸi o importantă componentă socială. Aici responsabilitatea creditării este mult mai mare, după cum ne dezvaluie intr-un interviu acordat pentru Bancherul.ro, Anca Ciobanu, directorul general al good.bee credit IFN.
Anca Ciobanu este directorul general al good.bee credit IFN, companie specializată în microcredite acordate întreprinzătorilor din mediul rural.
Ea are o experienÅ£ă de 13 ani în domeniu, începând din 1998, cu un proiect al fundaÅ£iei SoroÅŸ, prin care s-au adaptat două sisteme de microcreditare internaÅ£ionale: group landing si vilage banking.
Din 2000, proiectul devine FundaÅ£ia pentru Centrul de Dezvoltare Economică (CDE), care a preluat mai multe programe de microcreditare pentru zonele miniere, cele defavorizate ÅŸi rurale ale Bancii Mondiale pe microcreditare.
„Până în 2008 am acordat credite in valoare de peste 50 milioane euro in cadrul acestor proiecte. In acelasi timp, am dezvoltat puternic si reteaua de reprezentante, care a ajuns la 11 locatii in prezent. Un centru deserveste clientii pe raza de 200 de kilometri. Nu suntem genul de creditori care asteapta clientul sa vina la sediu ci mergem noi in cadrul comunitatilor rurale. Suntem prezenti in Bucuresti, Ploiesti, Constanta, Braila, Iasi, Campulung Moldovenesc, Baia Mare, Cluj, Alba Iulia, Resita, Pitesti. Apoi in ultima zi din 2008 s-a infiintat Good.bee credit IFN, care a inceput creditarea in octombrie 2009, actionarii societatii fiind cu 51% Fundatia CDE si 49% Good.bee Holding, detinut in proportie de 60% de Grupul Erste si 40% Fundatia Erste”, spune Anca Ciobanu.
– Am inteles ca aveti o metoda speciala de analiza a clientilor. Un fel de sfat al batranilor. Cum functioneaza?
– Ce facem noi este sa formam grupuri de 60 de persoane din cadrul comunitatilor rurare care doresc credite. Le numim grupuri informale, pentru a evita birocratia aferenta fudantiilor, asociatilor sau altor organizatii. Acest grup isi alege, prin vot secret, un comitet de conducere, pe care noi il numim comitet de credite, asa cum este numit in banci, cu ajutorul caruia obtinem informatiile despre clienti. Este vorba mai degraba de o analiza a caracterului celui care solicita un credit, pe care punem accent deosebit atunci cand e vorba de credite mici, in lipsa altor documente. Mai exact, vrem sa vedem daca potentialul client este serios, ca nu mai are datorii.
Oamenii de la sat se cunosc foarte bine intre ei, stiu care dintre ei are datorii, care este harnic, care-si pierde vremea la carciuma, si asa mai departe. In timp, aceste comitete au evoluat si s-au rafinat in analiza clientilor, astfel incat poate veni cu recomandari si in privinta volumului creditului ce-l poate primi o persoana, in functie de experienta si prestigiul acestuia: “acesta nu face atatia bani, ci doar atatâ€, ar suna o astfel de evaluare. Este un mecanism foarte eficient prin care ne sunt recomandati cei mai buni clienti, intrucat comunitatea stie totul despre o persoana. Pe langa aceste recomandari, noi facem propria analiza, de patrimoniu, de indatorare. Pentru ca, de exemplu, nu pot sa-i dau un credit agricol daca nu detine in proprietate sau in arenda un teren.
