Duminica, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a tinut la Teatrul National o conferinta intitulata “Banii si viata”. Tema prelegerii a fost istoria aparitiei si transformarii banilor. Stiam deja de la facultate destul de multe lucruri pe tema aceasta, insa, in mod ciudat, pana acum nu m-am gandit ca ar putea constitui o “Lectie de finante” interesanta.
Cu totii stim ce inseamna “banii”. Unii ii pretuiesc mai mult, altii mai putin. In mod cert, nu ne putem imagina viata noastra fara bani. Si asta nu are nici o legatura cu a fi sau nu materialist, ci pur si simplu, pentru aproape toate bunurile pe care ni le procuram, trebuie sa oferim in schimb bani.
Aparitia trocului
Evident, banii nu au aparut odata cu oamenii, ci sunt doar o creatie a lor. Cum era deci inainte? Cum era lumea inainte de aparitia banilor? Ei bine, la inceput, oamenii traiau din ceea ce produceau ei insisi. Adica ei vanau singuri animalele pe care le mancau, culegeau singuri plantele de care aveau nevoie, isi construiau singuri casele, isi confectionau unelte, fiind mult mai putin dependenti unii de ceilalti.
Apoi, la un moment dat, s-a simtit nevoia schimbului. Cand cineva dorea sa obtina un lucru al altcuiva, ce putea face? Prima solutie a fost aceea de a-i oferi ceva in schimb. Asa a aparut trocul. Acum oamenii nu mai erau nevoiti sa produca tot ce consumau, puteau obtine unele bunuri de la altii.
Totusi, trocul nu era tocmai comod. Spre exemplu, daca X dorea un anume produs de la Y, era necesar ca si Y sa vrea un produs de la X pentru a se putea realiza schimbul. Daca Y nu vroia nimic din ce avea X, acesta din urma nu avea cum sa obtina produsul dorit. Din acest motiv, in perioada trocului, schimburile care se faceau erau putine.
Plati in metale pretioase
In cele din urma, dintre toate bunurile care puteau fi schimbate, s-a ajuns ca unul sa fie considerat unitate de schimb universala. Este vorba despre un fel de proto-bani: scoici, pietre, piei de animale, vite etc. In functie de nevoile oamenilor din zona respectiva, era folosit un anumit tip de “moneda”.
Cu timpul, s-a impus utilizarea ca mijloc de plata a metalelor pretioase, in special aurul si argintul. De ce? Pentru ca sunt usor de transportat (e mai usor sa mergi sa cumperi ceva ducand cu tine cateva grame de aur, decat ducand o cireada de vite), se pot usor imparti in bucati mai mici (daca vrei sa cumperi ceva ieftin si mergi sa il schimbi pe un animal care valoreaza mai mult, nu poti imparti animalul ca sa acoperi fix pretul produsului pe care il vroiai) si pentru ca au o valoare relativ mare (o bucata mica de aur este mult mai valoroasa decat un animal, oricat ar fi el de mare).
Si asa s-a ajuns sa se bata monezi din metale considerate pretioase, precum aurul, argintul, bronzul. De ce monezi? Pentru ca ele aveau o greutate standard, fiind astfel mai usor de manevrat decat metalul brut. Pretul tuturor marfurilor era evaluat in cantitati dintr-un metal pretios, iar cumparatorul oferea vanzatorului monezi a caror greutate insumata acoperea pretul marfii dorite.
Aparitia monezilor din metale pretioase a impulsionat comertul si a dus la cresterea standardelor de viata ale oamenilor. Inainte, consumul fiecaruia era limitat de capacitatile lui de a produce. Acum insa, oamenii au acces la bunurile altora si nici nu mai e nevoie sa poata oferi un anumit produs dorit de celalalt in schimb pentru ceea ce vor ei sa cumpere. Ei ofera monezi din aur sau argint, iar cei care le primesc stiu ca le pot folosi ca sa achizitioneze orice bun doresc.
Seniorii garanteaza calitatea banilor
Totusi, nu exista nimic care sa garanteze ca greutatea monezilor era cea corespunzatoare. Ele nu puteau fi masurate de fiecare data. Unii negustori, speculand aceasta situatie, obisnuiau sa pileasca monezile si sa adune praful de metal pretios. Cei care confectionau monezile, de multe ori, amestecau aurul sau argintul cu alte metale mai ieftine.
Seniorii, motivand ca vor sa elimine asemenea nereguli, au hotarat ca ar fi mai bine sa fie ei singurii care au dreptul sa bata moneda. Astfel, ei garantau ca banii respectivi aveau greutatea cuvenita. Seniorii strangeau monezile de pe piata, le topeau si faceau altele conforme cu standardul. Totusi, nici ei nu puteau scapa ocazia de a castiga ceva de pe urma acestei activitati. Din aurul topit, o anumita cantitate o pastrau ei, ca taxa pentru acest serviciu.
Mai tarziu, dreptul de a bate moneda a fost castigat de catre stat. Institutia care a inceput sa se ocupe cu asta a fost banca nationala. Cetatenii au pierdut orice drept de a confectiona astfel de instrumente de plata.
Dintre metalele pretioase, s-au impus in special aurul si argintul. Mai tarziu, aurul a fost triumfator deplin, devenind el singur, etalon de calculare a preturilor.
Aparitia bancilor
Evolutia banilor nu se incheie insa aici. Cu timpul, a devenit mai comod pentru oameni sa pastreze banii in seifurile bancilor. Bancile emiteau posesorului “bilete de banca” prin care atestau faptul ca persoana respectiva are o anumita cantitate de aur in vistieria ei. De ce asa? Pentru ca purtand cu ei doar dovezi ale posesiunii aurului, nu aurul in sine, oamenii nu mai reprezentau tinte sigure pentru hoti.
Totusi, in perioada respectiva, tranzactiile continuau sa se faca cu ajutorul aurului. Chiar daca moneda nu trecea din mana cumparatorului in cea a vanzatorului si oamenii schimbau intre ei bucati de hartie, marfurile erau de fapt achitate in aur. O anumita cantitate din aurul existent in contul cumparatorului era trecuta de banca in contul vanzatorului.
Se spune deci, ca “biletele de banca” erau convertibile in aur. Cine dorea, putea merge cu un asemenea bilet si cere bancii sa ii dea aurul din cont, iar banca era obligata da ii indeplineasca cererea.
Bani da, aur nu
De fapt, aceasta este si diferenta cea mai mare intre sistemul respectiv si cel actual. In prezent, in urma unor decizii politice luate pe o perioada de cateva zeci de ani, banii pe care ii avem noi in buzunare nu mai pot fi schimbati in aur.
Totusi, la inceput, puterea de cumparare a banilor dintr-o anumita tara era calculata in functie de cantitatea de aur existenta in pivnitele bancii nationale. Ea devenise singura institutie care avea dreptul sa detina aceste rezerve. Oamenii nu mai aveau aur in contul personal. Aveau doar banii emisi de banca nationala.
Chiar daca nu isi mai puteau schimba bancnotele in aur, valoarea respectivelor bancnote era data de raportul dintre suma toatala a banilor din tara respectiva si cantiataea de metal pretios existent in vistieria bancii nationale.
De aunci insa, lucrurile s-au schimbat mult. In prezent, puterea banilor nu mai este evaluata in functie de aurul tarii respective, ci in functie de valuta din alte tari.
Moneda etalon
Cum se stabileste moneda etalon? Dupa cum spunea si domnul Mugur Isarescu, raporturile intre monedele statelor arata de fapt raporturile de forte intre acestea. In prezent, de cele mai multe ori, comparam leul romanesc cu dolarul american. Si nu suntem singurul stat care se raporteaza la dolar.
Pentru dolar, concurenta cea mai puternica o reprezinta euro. La inceput, specialistii nu au dat prea multe sanse de supravietuire monedei europene. Principala cauza a fost aceea ca ea nu este sustinuta de un stat unitar, ci de o uniune de state, adica de UE. Pana acum, evolutia banilor a fost strans legata de cea a teritoriului. Orice stat national era, pana de curand, definit printre altele si printr-o moneda proprie. Odata cu aparitia euro, acest mit a inceput sa se spulbere.
Daca euro va rezista, sau daca va ajunge sa inlocuasca dolarul ca etalon mondial, ramane inca de vazut. Domnul Mugur Isarescu s-a aratat optimist in aceasta privinta.






Ce bine era inainte toti munceau sa poata consuma ,iar acum unii muncesc si majoritatea fac bisnita . Banul este visul puturosului si stoarce umanitatea din om