In cadrul seminarului au fost prezentate principalele „momente” ale CEC-ului. Academicianul Iulian Vacarel a evidentiat drumul lung parcurs de CEC, afirmand ca in cele 14 decenii de activitate institutia a avut un rol pozitiv in mentinerea stabilitatii monetare. Originile CEC se regasesc in eforturile elitelor politice si economice din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a pune ordine in finantele publice ale tanarului stat roman, rezultat in urma Uniunii din 1859. Astfel, la 24 noiembrie 1964, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba Legea de infiintare a Casei de Depuneri si Consemnatiuni (CDC), institutie bancara infiintata cu noua ani inainte de Creditul Financiar Rural si cu 16 ani inaintea Bancii Nationale. Rolul CDC era de a centraliza si a pune la dispozitia statului mijloacele financiare provenite din depuneri judiciare si administrative, din bunuri sechestrate, succesiuni vacante sau cautiuni, iar in anul 1880 s-a infiintat si Casa de Economii pentru atragerea micilor depuneri ale populatiei din mediul urban si rural. Casa de Economii face parte din aparatul CDC. La aceea vreme, depunerea nu putea fi mai mica de un leu sau mai mare de 300 lei. Doua depuneri succesive nu puteau fi facute la un interval mai mic de opt zile, iar dobanda nu putea fi mai mare de 4,5 la suta sau mai mica de trei la suta. Cele doua institutii (CDC si CE) se dezvolta, cu timpul, fiind insa marcate de evenimentele socio-politice. In timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945) cele doua institutii contribuie, intr-o masura mult mai larga, la mentinerea stabilitatii financiare a statului roman, preluand unele atributii ale BNR. In anul 1948, se unesc CDC si CE, formand CEC-ul, care ramane, pana in anul 1990, singura banca de economii si unica institutie de credit cu atributii legate de atragerea disponibilitatilor banesti ale populatiei. Dupa anul 1990, serviciile bancare se extind, iar prin Legea 66/1996 CEC-ul devine societate bancara pe actiuni, cu actionar unic statul roman, avand capitalul subscris si varsat integral, de 1.497 miliarde lei. Academicianul Iulian Vacarel a precizat ca evolutia semnificativa a CEC-ului s-a evidentiat in perioada 1960-1989, cand cresterile soldului s-au multiplicat cu trei, adica depunerile au crescut de trei ori mai mult decat veniturile populatiei. In aceasta perioada (1960-1989), banii adunati de CEC se acordau statului pentru constituirea excedentului bugetar planificat. Pe de alta parte, academicianul Vacarel a subliniat faptul ca CEC-ul detinea, in anul 1989, locul al treilea in sistemul bancar romanesc, (dupa BNR si Banca de Comert Exterior) cu 18 la suta din totalul bilantier agregat al bancilor din Romania. O data cu dezvoltarea sectorului privat, ponderea CEC-ului in sistemul bancar a scazut, in prezent, Casa de Economii si Consemnatiuni fiind intr-un amplu proces de reforma.
