Doua tendinte contradictorii s-au relevat puternic in ultima perioada in privinta politicii economice a Guvernului. Mai intai, ministrii in frunte cu seful acestora, Tariceanu, reprezentant de marca al oamenilor de afaceri romani, si-au exprimat regrete cu privire la proastele afaceri pe care le-a facut statul pana acum, mai ales cu privire la vanzarea pe nimic a unor puternici actori ai economiei, precum Rompetrol sau Petrom. ªi istoria continua, odata cu anuntul de vanzare a Automobile Craiova, pentru care Ford va plati de cateva ori mai putin decat valoarea de piata a companiei.

Faptul ca statul este un prost administrator a fost, de fapt, primul argument pentru privatizarea tarii si nu se poate spune ca nu este o politica viabila. Problema este ca, in ultima perioada, guvernul liberal pare a adopta politica statului afacerist, dupa modelul chinezesc sau, mai aproape de noi, dupa modelele unor companii franceze, germane sau austriece.

Guvernul se uita acum cu mare parere de rau cum a vandut cele mai puternice companii petroliere ale tarii catre companiile “private” a caror actionari majoritari sunt insa alte state, precum Austria sau Kazahstanul. La fel s-a intamplat in domeniul gazelor naturale sau energiei electrice, ba chiar a bancilor.

Acum, ca nu ne mai obliga nimeni sa privatizam in orice conditii, ce-ar fi sa aiba si Romania niste companii puternice de stat cu care sa se mandreasca si care ar putea chiar sa se extinda in alte tari din zona? Un exemplu in acest sens a fost CFR Marfa, care a surpins pe toata lumea anuntand ca participa la privatizarea operatorului ungar de cai ferate. Din pacate, un exemplu prost, daca ne gandim la cat de jalnic este administrata compania romana de cai ferate.

Insa cea mai surprinzatoate decizie de capitalism socialist a fost cea de infiintare a unei societati nationale de energie, o inviere a fostului Conel, decizie pe care primul petrolist al tarii, Patriciu, o considera o idee proasta.

Nu putem sti daca este o idee buna sau rea decat dupa ce vom vedea cum va functiona. Insa putem sa o comparam cu o alta afacere de acest timp, implementata deja de aproape doi ani, in sectorul bancar. Este vorba de invierea fostei banci de stat Bancorex, devalizata de catre clientela politica post-decembrista, in persoana CEC-ului. De fapt, este impropriu spus inviere, intrucat si CEC-ul a fost banca de stat, si inca cea mai veche, insa in ultimii 17 ani a fost tinuta in adormire, reprezentand mai degraba o solutie de rezerva la Bancorex.

Asadar, desi de CEC au fost interesate banci europene puternice, statul liberal a preferat sa o pastreze si sa nu o vanda cu bani putini, in ideea de a o moderniza si de a o marita mai tarziu, cu bani mai multi. Aceeasi strategie a fost gandita si in cazul noului Conel, care ar urma si el sa ajunga in maini private, dar pe Bursa. Pare o idee buna, ca si statul sa faca afaceri. Numai ca daca ne uitam la cat de prost au fost administrate astfel de afaceri in trecut, inclusiv la CEC, care pierde, incet dar sigur, cota de piata inclusiv la sate, atunci trebuie sa ne gandim la urmatorul lucru: e usor sa faci afaceri pe banii altcuiva, adica ai nostii, contribuabilii, intrucat in caz de esec raspunzi nu anual, ca in cazul privatilor, ci doar o data la patru ani, si atunci la alegeri.

Trimite un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii*