Aderarea la un fond de pensii obligatorii se apropie de final. Mai avem la dispozitie numai o saptamana din cele trei luni in care ne putem alege fondul care sa ne administreze banii destinati pensiei ce o vom primi la batranete. Din statisticile oficialitatilor rezulta ca pana acum au semnat deja pentru o pensie privata peste trei milioane de romani din cei aproximativ 3,5 milioane cat se estimeaza ca ar exista in total.
Asadar, aceasta saptamana este una destul de importanta pentru fondurile de pensii, intrucat acestea ar mai putea atrage inca destul de multi clienti. Dovada stau si campaniile agresive de publicitate, care s-au dezghetat brusc dupa gerul Bobotezei si dupa perioada de hibernare dinaintea sarbatorilor de iarna. Fondurile care incearca sa atraga ultimii clienti, pe ultima suta de meti, sunt aceleasi care pe parcursul intregii campanii de aderare si-au facut cea mai multa publicitate, iar rezultatele au fost pe masura. Astfel, fondurile de pensii detinute de cele mai puternice firme de asigurari din Romania, ING, Allianz, Aviva, Generali, Interamerican si AIG, au reusit sa puna monopol pe pensiile romanilor, ele urmand a gestiona peste 80% din numarul total de pensii private obligatorii.
Unii ar putea spune ca marii perdanti ai afacerii pensiilor private obligatorii sunt bancile, care desi dispun de foarte multe unitati si de o mare vizibilitate si prestigiu printre romani, nu au reusit sa atraga mai mult de 10% din volumul total de pensii. Motivul? Spre deosebire de firmele de asigurari, bancile nu dispun de o armata de consultanti financiari, acestia fiind cei care conving oamenii sa-si faca asigurari si, dupa cum am vazut, sa semneze si pentru o pensie privata. Strategia adoptata de unele banci, in pareneriat sau nu cu anumite firme de asigurari, de a vinde pensii obligatorii prin intermediul unitatilor bancare, s-a dovedit una perdanta.
Revenind insa la fondurile de pensii, este interesant de subliniat concentrarea pe care au reusit-o primele cinci fonduri mentionate mai sus, dar mai ales primii doi jucatori. ING si Allianz s-au detasat in lideri incontestabili, reusind sa stranga impreuna mai mult de jumatate din totalul pensiilor, adica peste 1,7 milioane. Este acesta un lucru bun sau rau? Unii spun ca ar fi bine, intrucat cu cat un fond de pensii are mai multi clienti, cu atat va fi mai performant. Mai precis, el va putea administra si investi mai multi bani, ceea ce va duce, teoretic, la obtinerea unor randamente mai mari si, in consecinta, dar tot teoretic, la o pensie mai mare.
Teoretic, pentru ca valoarea pensiei nu este influentata numai de valoarea investitiei si a randamentului ci si de comisioanele percepute de fondul de pensii, precum si de performantele reusite de cei care administreaza respectivul fond. De aici porneste si partea mai putin buna a duopolului fondurilor de pensii. Atunci cand avem concurenta redusa pe piata, fondurile mari pot dicta valoarea randamentelor si a evolutiei fondurilor de pensii, ceea ce, fireste ca nu va fi niciodata decat in interesul actionarilor societatilor respective si nu a viitorilor pensionari.
Acesta este si motivul pentru care autoritatea ce supravegheaza piata fondurilor de pensii urmeaza sa emita o norma prin care sa mai limiteze concentrarea pietei, macar pe ultima suta de metri, si anume la loteria pensiilor ce urmeaza dupa incheierea perioadei de aderare. Mai exact, marile fonduri ar putea sa aiba acces restrictionat la loterie, adica sa primeasca mai putini clieti indecisi sau care au semnat pentru doua sau mai multe fonduri. In concluzie, nu este obligatoriu ca un fond de pensii mare sau foarte cunoscut sa fie si cel mai bun. Pana la urma, cel mai bun fond de pensii va fi tot cel mai serios, mai solid si cu servicii de calitate, pe placul clientilor.