Ce alegem: un credit sau un card de credit?

Sa spunem ca am nevoie urgent de 3.500 de euro. Ce alternativa de imprumut bancar ar fi mai avantajoasa pentru mine? Un credit de nevoi personale sau un card de credit? Vom vedea ca, desi dobanzile la un card de credit sunt mai mari decat la un imprumut obisnuit, cu un card poti iesi mai ieftin, pentru ca poti rambursa lunar doar dobanda aferenta sumelor utilizate, nu si o parte din banii imprumutati. Dar pana la urma tot va trebui sa dam inapoi toti banii imprumutati, insa toti speram ca luna viitoare sau la anul sa avem mai multe venituri. Atentie! Daca te hotarasti sa-si iei un card, ai mare grija cand iti retragi banii de la bancomat. Mai nou, hotii pandesc la ATM-uri si-i ataca pe cei care au retras sume mari. A patit-o o prietena.

Daca veti obtine aceasta suma printr-un credit de nevoi personale, veti avea de platit lunar o rata de aproximativ 300 RON. Calculul a fost efectuat pentru o dobanda de 10,5%/an. Desi dobanzile la cardurile de credit sunt mult mai mari, suma pe care o veti plati lunar este, de asemenea, mult mai mica. La o dobanda de 25%/an, daca retrageti de pe cardul de credit suma de 3.500 euro, veti avea de platit in prima luna 72,91 euro, adica 262,5 RON. Acest de-al doilea calcul a luat in considerare o suma minima de plata formata doar din dobanzi.

Asadar, daca veti dori sa rambursati pentru aceeasi valoare a creditului o suma cat mai mica, puteti opta linistit pentru un card de credit. Nu trebuie sa uitati insa ca suma platita lunar la cardul de credit din exemplul anterior reprezinta numai dobanda, iar in cele din urma veti fi nevoit sa achitati si creditul utilizat, de 3.500 euro. Prin plata ratei de 300 RON de la creditul de nevoi personale achitati atat dobanda, cat si o parte din creditul utilizat. In concluzie, daca vreti sa amanati cat mai mult plata creditului, in speranta ca mai tarziu veti da ½o spargere½ la banca sau, mai bine, veti obtine un serviciu cu un salariu mult mai mare alegeti un card de credit. Dar numai daca nu este vorba de imprumuturi cu valori foarte mari.

Nu e de neglijat nici faptul ca, in afara de imprumutul propriu-zis, cu un card ai acces si la alte servicii avantajoase, unul dintre ele fiind posibilitatea de a plati facturile direct de la bancomat, fara sa mai astepti la coada la ghisee. Ca sa nu mai amintim de siguranta conferita de un card in fata hotilor de buzunare, posete sau portofele, precum si lejeritatea de a efectua platile la comercianti direct cu cardul, fara sa ai portofelul sau buzunarele pline de bani.

Atentie mare la hotii de la bancomate!

O prietena imi povestea recent ca in urma cu o luna firma la care lucra a hotarat sa-i livreze salariul pe card. In ziua de salariu, ca tot romanul, s-a dus la bancomat sa-si scoata o mare parte din banii de pe card, pentru a-si plati datoriile. Nici nu s-a gandit sa pateasca ceva, mai ales ca bancomatul respectiv se afla intr-o incinta bancara (de tipul 24 de ore), in care se intra doar pe baza cardului. Dupa ce a iesit insa, nu a apucat sa faca nici 100 de metri ca hotii i-au smuls poseta si dusi au fost cu toti banii. Au stat la panda in fata bancomatului si au vazut-o, prin geam, ca a retras banii.

Asadar, topul ATM-urilor, la 15 februarie 2006, arata astfel:

1. BCR 1.034

2. Raiffeisen 739

3. BRD 630

4. Bancpost 500

5. Banca Transilvania 358

6. HVB- Tiriac 250

7. CEC 137

8. Unicredit 55

9. Banca Romaneasca 43

10. Alpha Bank 42

11. Volksbank 33

12. Finansbank 31

13. Piraeus Bank 31

14. Procredit 17

15. ABN Amro 15

16. Emporiki Bank 14

17. Daewoo Bank 10

Lectia de cultura

Victor Brauner (* 1903, Piatra Neamt – d.12 martie 1966, Paris) a fost un pictor suprarealist originar din Romania.

Fiu al unui fabricant de cherestea din Piatra Neamt si frate al folcloristului Harry Brauner, Victor Brauner urmeaza scoala primara la Viena, unde familia se stabileste pentru cativa ani. Familia sa revenind in tara (1914), Victor isi continua studiile la ªcoala evanghelica din Braila; in aceasta perioada incepe sa-l pasioneze zoologia.

Frecventeaza ªcoala de Arte Frumoase din Bucuresti (1919 – 1921) si scoala particulara de pictura a lui H. Igiroseanu. Viziteaza orasele Falticeni si Balcic, si incepe sa picteze peisaje „cezanniene”. Apoi, dupa propria-i marturisire, trece prin toate fazele: „dadaiste, abstractioniste, expresioniste”. In 1924, la 26 septembrie, are loc prima sa expozitie personala, la Bucuresti, la „Galeriile Mozart”. In aceasta perioada il intalneste pe poetul Ilarie Voronca, cu care va infiinta revista „75HP”, in care Victor Brauner publica manifestul „Pictopoezia” si un articol „Supra-rationalismul”. Picteaza si expune „Cristos la Cabaret” (in maniera pictorului Georg Grosz) si „Fata din fabrica” (in maniera lui Holder). Participa la expozitia „Contimporanul” (noiembrie 1924). In 1925 face primul voiaj la Paris, de unde se intoarce in tara, la Bucuresti in 1927.

In perioada 1928 – 1931 colaboreaza la revista „Unu”, revista de avangarda, cu conceptii dadaiste si suprarealiste, in care publica reproduceri dupa majoritatea tablourilor si desenelor sale: „desene limpezi si portrete facute de Victor Brauner prietenilor sai, poeti si scriitori”

In 1930 se instaleaza la Paris, unde il intalneste pe Brancusi, care-l initiaza in arta fotografica. Tot in aceasta perioada se imprieteneste cu poetul roman Benjamin Fondane si il intalneste pe Yves Tanguy, care-l va introduce mai tarziu in cercul suprarealistilor. Locuieste pe strada Moulin Vert, in acelasi imobil cu Giacometti si Tanguy. In acest an picteaza „Autoportretul cu ochiul scos”, tema premonitorie.

In 1933 are loc prima expozitie personala la Paris, la „Gallerie Pierre”, prezentata de André Breton. Sunt expuse o serie de tablouri in care tema ochiului e mereu prezenta: „Puterea de concentrare a domnului K” si „Straniul caz al domnului K” sunt tablouri pe care André Breton le compara cu piesa „Ubu Roi” a lui Alfred Jarry, „o imensa satira caricaturala a burgheziei.”

Victor Brauner participa la toate expozitiile suprarealiste.

In 1935 revine in tara, la Bucuresti. Se incadreaza aici in randurile Partidului Comunist pentru scurta vreme si fara o inregimentare expresa. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expozitii personale, in sala Mozart. Despre aceasta, Sasa Pana, in romanul autobiografic „Nascut in 02” scrie: „7 aprilie 1935… Expozitie de factura suprearealista”.

Catalogul prezinta 16 picturi cu un vers, cu o imagine suprararealista, delicioase prin insolitul lor, poate creatii ale unui dicteu automat si, precis, fara nici o referire la panza respectiva. Sunt redactate in franceza. Savoarea lor se pastreaza si in romaneasca lor transpunere. Expozitia a prilejuit aparitia in ziare si reviste a numeroase, interesante articole critice si luari de atitudine cu privire la suprarealismul in arte si literaturta.

Alte aprecieri despre participarile lui Brauner la expozitii suprarealiste: Acest curent cu toata aparenta sa de formula absurda… este un punct de tranzitie spre arta care vine. (D. Trost, in „Rampa” din 14 aprilie 1935). In „Cuvantul Liber” din 20 aprilie 1935, in articolul „Expozitia lui Victor Brauner”, Miron Radu Paraschivescu scria: „Fata – de exemplu – de ceea ce putem vedea in salile de expozitie vecina lui Victor Brauner, pictura acestuia insemneaza integrare, atitudine care, in masura artisticului este sociala. Fiindca V. Brauner ia atitudine prin insasi factura si ideologia plasticii lui.”

In ziua de 27 aprilie, creeaza ilustratiile pentru culegerea de poeme a poetului Gellu Naum „Drumetul incendiar” si „Libertatea de a dormi pe frunte”. In 1938 se intoarce in Franta. La 28 august, pierde ochiul stang intr-o disputa violenta care a avut loc intre Dominquez si Esteban Frances. Victor Brauner, incercand sa il apere pe Esteban, a fost lovit cu un pahar aruncat la Dominquez: premonitia s-a adeverit. Episodul il inspira pe scriitorul argentinian Ernesto Sabato care il foloseste in romanul sau „Despre eroi si morminte”.

In acelasi an intalneste pe Jaqueline Abraham care-i va deveni sotie. Creeaza o serie de picturi numite „lycantrope” sau uneori „chimere”. In 1940 paraseste Parisul insotit de Pierre Malbille. Locuieste catva timp la Perpignan, la Robert Rius, apoi la Cant-Blage (in Pirineii Orientali) si la Saint-Felin d’Amont, unde are domiciliu obligatoriu, dar pastreaza legaturile cu suprarealistii refugiati la Marsilia.

In 1941 obtine permisiunea de a locui in Marsilia. Grav bolnav, este internat in clinica „Paradis”.

Picteaza „Preludiu la o civilizatie” (aflata in colectia Gelman). Dupa razboi, ia parte la bienala din Venetia; calatoreste in Italia. In 1959 se instaleaza in atelierul din strada Lepic. In 1961 calatoreste in Italia. Se instaleaza la Varangéville unde lucreaza in cea mai mare parte a timpului.

In 1965 creeaza un ansamblu de tablouri-obiecte pline de inventivitate si vioiciune, regrupate sub titlurile „Mythologie”. si „Fêtes des mythes”. Mitologia lumii moderne, unde omul este infatisat cu umor, tandrete si pesimism totodata, instrainat de noile sale „mame” care sunt „L’automoma” si „L’aeroplapa”. Critica sau acceptarea acestei lumi, altadata „atat de inspaimantatoare” si in care „realitatea devenea un lucru teribil de vatamator”, dar pe care viata a facut-o mai acceptabila. Nu se va nega ca aceste tablouri, pictate la Varangéville, in 1964 la Athanor, unde Victor Brauner s-a retras, sunt viziunile pline de umor si de fantezie a lumii viitorului, pe care voia sa ni le lase, ca un dar (sarbatoare) pe care ni-l ofera ea acum. In aceasta Mitologie se afla si ultimul tablou prevestitor „La fin et le debut” (realizat in 1965) care aminteste ca „daca viata pictorului s-a sfarsit, opera lui insa incepe sa traiasca” (Dominique Bozo, in „La petit journal des grandes Expositions” – „Victor Brauner” – au Musée National de l’Art moderne – Paris du 2 juin au 28 septembre 1977″).

In 1966 este ales pentru a reprezenta Franta la Bienala din Venetia, unde o sala intreaga ii este consacrata. La 12 martie 1966, Victor Brauner moare la Paris, in urma unei boli indelungate. Mormantul sau, aflat in cimitirul Montmartre, are ca epitaf o fraza extrasa din Carnetele sale: „Peindre, c’est la vie, la vraie vie, ma vie”.

Carnetele pictorului cu insemnari personale, pe care acesta le-a dat lui Max Pol Fouchet, contin in parte „cheia” creatiei sale: „Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adanci izvoare ale nelinistei mele…”.

(sursa: Wikipedia)

Suprarealistul

The Surrealist (Le Surréaliste), January 1947. Oil on canvas, 60 x 45 cm. Peggy Guggenheim Collection.

In The Surrealist Victor Brauner borrows motifs from the tarot to create a portrait of himself as a young man. The tarot, a set of seventy-eight illustrated cards used in fortune telling, was a subject of widespread interest to Brauner and other Surrealists. Four of these cards, for example, appeared on André Derain’s cover for the December 1933 issue of Minotaure. A group including Brauner even produced a deck of cards in 1940–41 that was probably a tarot. One tarot card, the Juggler (the first card in the Marseille tarot deck), provided Brauner with a key prototype for his self-portrait: the Surrealist’s large hat, medieval costume, and the position of his arms all derive from this figure who, like Brauner’s subject, stands behind a table displaying a knife, a goblet, and coins.1 The tarot Juggler appropriately symbolizes the creativity of the Surrealist poet, for it refers to the capacity of each individual to create his own personality through intelligence, wit, and initiative, and thus to play with his own future, as the juggler manipulates his baton.

In another tarot deck known as the Waite tarot, the first card of the Major Arcana is the Magician rather than the Juggler, although both share many attributes. A sign of infinity, * (the symbol of life), that appears above the Magician’s head is also depicted on the hat of Brauner’s Surrealist. Drawing on the Juggler-Magician prototype, Brauner illustrates the traditional signs of the four suits in the tarot deck: wands, cups, swords, and coins (symbols of the elements of natural life—fire, water, air, and earth, respectively). These objects and all natural life are controlled by the Juggler, just as all creative life is at the disposal of the Surrealist poet, who wields his pen as the Juggler brandishes his wand.

Brauner depicted the Juggler and a Popess (a figure from the Marseille Tarot) in another painting of 1947, The Lovers (Private Collection, Paris). The inscriptions at either side of that canvas, Past—Present—Future and Fate/Necessity—Will/Magic—Surreality/Liberty, are written in Brauner’s hand on the back of the Peggy Guggenheim canvas. These inscriptions convey the artist’s belief that Surrealism [more] could be a path to artistic freedom.

Elizabeth C. Childs

Peggy Guggenheim Collection

Prelude to a Civilization, 1954

Victor Brauner (Romanian, 1903–1966)

Encaustic and pen and ink on Masonite; 51 x 79 3/4 in. (129.5 x 202.5 cm)

Jacques and Natasha Gelman Collection, 1998 (1999.363.13)

Victor Brauner grew up in a small town in Romania. His father, a passionate devotee of Spiritualism, regularly organized séances and corresponded with the famous mediums of the day. As an observer and participant, young Victor acquired a taste for the fantastic, which his art distinctly reflects. In 1930, Brauner settled in Paris, where he joined the Surrealist group in 1933. The subjects of his paintings of that period seem either to derive from the occult or to be rooted in private myths. They include bizarre creatures with huge totemic heads attached to plants or to the bodies of animals or human beings, and sprouting snakes, wings, and other forms.

In 1948, after he broke with the Surrealists, Brauner’s work was more inspired by relics of archaic and primitive civilizations. Visitors to his studio in the Montmartre section of Paris often commented on his collection of primitive art, which comprised Oceanic cult objects as well as Native American artifacts. Gradually, his imagery became more heraldic, stark, and simplified, often evoking Egyptian or Pre-Columbian art.

Prelude to a Civilization represents a giant white animal in profile against a blue-and-green ground, within whose body are stylized renderings of some forty animals, figures, masks, and abstract symbols. Brauner may have based this composition on the pictographic robes of the Plains Indians. Such a robe—fashioned of animal hide—records its warrior-owner’s exploits in decorative inscriptions covering the surface. Although the creatures Brauner depicts resemble Mexican codex illustrations, they also seem to be purely imaginative, and evoke the art of both Paul Klee and Max Ernst. Brauner executed this work in encaustic, a technique in which paint is mixed with molten wax. Into the resulting hardened surface, the artist incised the figures with pen and ink. He had first employed this medium after he was forced to take refuge from World War II in the Pyrenees and was unable to obtain his usual working materials. Here, the overall effect suggests an ancient cave painting.

(Museum of Modern Art, New York)