„Sunt de fapt doua masuri care au fost date concomitent, in complementaritate una fata de alta, de Banca Nationala”, spune directorul de comunicare al BNR, Mugur Stet. „Prima dintre ele se refera la reducerea dobinzii de interventie cu 0,75 puncte procentuale, pina la nivelul de 19,25%. Cea de-a doua se refera la cresterea rezervei minime obligatorii la depozitele in valuta de la 25 la 30%. Scopul a fost stimularea intermedierii financiare in moneda nationala”, a adaugat Stet. Reprezentantul bancherilor romani, Radu Ghetea, care este presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, critica aceasta decizie a BNR. „Comunitatea bancara nu se astepta la o asemenea decizie, cu atit mai mult cu cit noi solicitasem in nenumarate rinduri o scadere a rezervei minime obligatorii (RMO). Dar presiunile facute de forurile internationale pentru mentinerea sub control a creditarii in valuta au fost mai mari. O consecinta a acestei masuri se va vedea insa in timp. Bancile vor incepe incet, incet sa creasca dobinzile la creditele in valuta. Cresterile ce vor fi operate de banci pina la sfirsitul anului pentru dobinzile la creditele in valuta nu vor fi prea mari. Bancile nu sunt insa dispuse sa suporte la infinit diminuarea profitului propriu. Am devenit principala pirghie de reglare a economiei nationale, ceea ce nu e normal. De fapt, prin aceasta masura se doreste reducerea deficitului de cont curent, pedalindu-se pe limitarea creditului in valuta”, a adaugat Ghetea, citat de revista „Banii Nostri”.
„Prin cresterea rezervelor, bancile pierd sume de 0,125% pina la 0,15% din totalul resurselor atrase de la deponenti”, scrie publicatia de specialitate Capital. Aceasta critica bancile pentru faptul ca pierderile rezultate in urma majorarii rezervelor la BNR sunt recuperate prin majorarea dobinzilor, in loc sa fie diminuate costurile aditionale creditelor (comisioane, speze, asigurari etc.): „Evident, aceste pierderi nu sunt recuperate prin micsorarea costurilor (recunoscute a fi mari de catre bancheri), ci printr-o noua scumpire a creditelor in valuta, si asa foarte piperate.
Interesant este ca, desi pierderea de venituri este de 0,15%, cresterile de dobinda anuntate de banci sunt de 0,25-0,5%. Iata ca bancherii si-au insusit reflexul in acelasi mod in care au facut-o cu un deeniu in urma directorii intreprinderilor de statª cind benzina, electricitatea sau materiile prime le mareau costurile cu un leu, produsele lor se scumpeau cu doi lei. De ce isi permit bancile sa procedeze astfel? Unu-pentru ca majorind in corpore (mai devreme sau mai tirziu) dobinzile, bancile nu se concureaza. Doi-pentru ca cererea de credite este mare. Trei-creditul in valuta va ramine mai ieftin decit cel in lei (cu dobinzi aberante). Patru-pentru ca formularile din contractele de credit le permit bancilor sa mareasca oricit si oricind dobinzile”, adauga publicatia citata.
Iata cum deficientele economiei nationale, si anume diferenta mare intre importuri si exporturi, in defavoarea ultimelor, premum si rata inca mare a inflatiei, obliga Banca Nationala sa ia masuri in aparenta impotriva dezvoltarii afacerilor bancilor, prin limitarea acordarii creditelor de consum populatiei. Numai ca, daca avem in vedere faptul ca romanii consuma mai mult decit produc, atunci decizia BNR pare justificata. In acelasi timp, bancile par a profita, la rindul lor, de pe urma acestor dezechilibre macro-economice si financiare, practicind dobinzi apreciate prea mari atit de reprezentantii Guvernului (premierul si ministrul de Finante au criticat in mai multe rinduri dobizile prea mari practicate de banci, cu toate ca a fost vorba, se pare, de gesturi electorale), dar iata si de catre presa. Bancile explica dobinzile mari prin faptul ca acestea trebuie sa se situeaze peste rata inflatiei, pentru a fi atractive pentru populatie. In acelasi timp, costurile bancilor sunt afectate si de rezervele obligatorii constituite la BNR, care primesc o dobinda mult mai mica, de 1% la euro, fata de dobinda pietei, in medie de 2,5% pe an la valuta.
