Interviul publicat de Gardianul
– Unde veti pleca?
– De aproape un an gandesc intrarea mea in parteneriat cu un specialist in domeniul afacerilor – un american, pe care il cunosc de la Londra, care are in Romania o firma de consultanta de dimensiuni medii, dar foarte buna. Eu o sa aduc competenta financiar-bancara, relatiile si capitalul meu de prestigiu si o transformam intr-o firma mare de consultanta. Vom oferi, inca de la inceputul afacerii, consultanta pentru firme romanesti si straine, identificarea, structurarea si inchegarea pachetului de finantare – reprezentarea sa – cat timp clientul are nevoie de serviciile noastre. Vom sprijini clientii si in demersurile lor externe – export de marfuri si servicii, investitii.
– Cabinetul de consultanta va va purta numele?
– Partenerul meu tine neaparat sa fie si numele meu; vom vedea; eu nu cred ca este indispensabil.
– Cand veti incepe activitatea efectiva la firma de consultanta?
– Pe 15 ianuarie; pana atunci ne pregatim logistic.
– In ce context ati decis plecarea de la BRD?
– Cred ca mi-am facut datoria. Prezidez BRD de sase ani si jumatate, din care aproape doi ani am fost presedinte si director general. Banca a trecut printr-o privatizare de succes, apreciata si pe plan international. Dovada ca a fost bine facuta este ca a dus la o expansiune puternica a bancii, care de la o cota de piata de 6% a ajuns la 18% la creditul neguvernamental, 25% la cel de consum, 30% la carduri, aproape 50% din piata fondurilor mutuale etc.
Am hotarat sa plec in urma cu un an si sa o fac in buna intelegere, datorita faptului ca BRD e „copilul” meu si nu voiam sa-i creez vreo problema prin plecarea mea. Cred ca s-a incheiat un ciclu. E bine ca atunci cand crezi ca ti-ai dat masura talentului si a posibilitatilor in legatura cu un proiect, sa mai faci si altceva.
– V-a expirat mandatul?
– In august 2003, mandatul meu in CA si contractul meu cu banca au fost prelungite; mai am inca trei ani in CA. Am fost rugat insistent sa mai stau in CA, ca membru, pana la prima AGA, la inceputul anului viitor. Tot ce am facut in acest an a fost sa inchei optim marile proiecte in care eram implicat direct, dar nu puteam sa mai raman. De un an il port cu vorba pe viitorul meu partener. Exista o anumita logica a unui lucru, nu trebuie sa-l amani prea mult; sunt si fonduri de investitii care vor sa conlucram.
– Ati fost curtat si de banci?
– Sigur.
– Contractul cu GSG va permite sa lucrati intr-o alta banca?
– Nu, pentru sase luni.
-Ce banca ar reprezenta pentru dumneavoastra o provocare?
– Interesanta va fi BCR: e o banca buna, dar cam prea mare si trebuie sa parcurga trecerea de la cultura de obedienta si de servicii facute statului si de contraservicii facute de stat si de institutiile lui la o adevarata cultura de piata. BCR va fi interesant de „intors” si de transformat intr-o banca privata care sa stie sa discearna piata, sa actioneze in ea pe picioarele proprii; ar fi un „challenge”.
– Cum vedeti banca dupa plecarea dvs.?
– Testul suprem al unui sef este ca lucrurile sa mearga la fel de bine si dupa ce pleaca. BRD se va dezvolta foarte bine pe piata.
– Credeti ca dupa plecarea dvs., BRD se va apropia mai mult de proiectele guvernamentale?
– Intotdeauna a fost foarte apropiata. Avem o activitate extrem de bogata in acest domeniu si vrem sa o dezvoltam. N-am fost deloc refractar la finantarea proiectelor cu garantie de stat sau chiar numai cu „scrisori de confort”, care din punct de vedere economic si financiar aveau sens.
– Ati fost totusi o voce critica.
– Asta e altceva; am vorbit si in numele ARB, unde sunt vicepresedinte. Am comentat greselile de politica guvernamentala sau ale Bancii Centrale: permisiunea acumularii de arierate fara nici un rost, cresterea deficitului de cont curent prin importuri nesabuite ale companiilor de stat, impleticirile intr-o serie de reglementari care erau anti-business. Una e sa privesti lucid performanta in materie de conducere a macroeconomiei si alta este sa privesti punctual proiecte care au totusi sens. Cred ca si pozitiile acestea ale mele, care au putut deranja, au fost cele care au contribuit intr-o masura la imaginea foarte buna a bancii. Sigur ca am primit unele reactii de nemultumire.
– Cine a fost nemultumit?
– Cei care promovau proiecte de legi si alte reglementari nepotrivite si care apoi le si aplicau arbitrar, restrictiv; uneori si BNR.
– Inclusiv actionarul francez?
– Nu. Actionarul francez a avut o data sau de doua ori o usoara nervozitate, dar am lamurit-o intre noi si m-am bucurat constant de sustinerea totala a GSG. Cred ca erau sensibili la un impact negativ asupra afacerii, dar am reusit sa-i fac sa inteleaga specificul Romaniei, sa le explic ca aici o banca mare si presedintele ei nu pot fi niste tacuti birocrati cu cotiere. Unul dintre rolurile capitalului strain de calitate este tocmai de a crea masa critica pentru reforme concrete.
