Din cele 30 de depozite deschise anul trecut de Cristian Bichi, director adjunct la directia stabilitate financiara in cadrul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), 27 sunt in lei, si numai cate unul in euro, dolari si lire sterline, dupa cum rezulta din declaratia de avere a acestuia, publicata pe site-ul BNR.
Valoarea depozitelor in deviza straina este nesemnificativa, de numai 2.000 de euro, in comparatie cu cea a depozitelor in lei, care insumeaza echivalentul a 82.000 de euro. Interesanta este insa tactica adoptata de Bichi atunci cand a deschis cele 27 de depozite, la institutii de credit din Romania, dupa cum precizeaza acesta, nedorind sa dezvaluie numele respectivelor banci. (De ce oare? Mai ales ca o multime de colegi ai sai din BNR, in frunte cu guvernatorul Isarescu, au precizat, fara menajamente, ori poate cu un anumit interes, numele bancilor unde si-au depus banii sau de la care s-au imprumutat).
Aproape toate depozitele deschise de Bichi au valori in jurul a 10.000 de lei, motiv pentru care ne-am putea intreba care este motivul acestei tactici. Sa fi vrut oare directorul din BNR sa imparta cat mai bine riscurile, alegand sa nu-si puna toate ouale intr-un singur cos, pentru a nu le pierde pe toate in cazul falimentului bancii respective? Putea sa aleaga, atunci, trei, patru, sau chiar cinci banci, dar nu 27!
Fireste, s-ar putea ca mai multe depozite sa fie constituite la aceeasi banca, insa acest fapt nu-l protejeaza cu nimic in cazul unui eventual faliment al bancii, intrucat legea prevede despagubiri, in limita a 20.000 de euro, pentru fiecare deponent, adica persoana care a deschis depozitul, si nu fiecare depozit in sine. Cu alte cuvinte, oricate depozite ai avea la o banca, daca aceasta falimenteaza tu primesti, in prima instanta, maxim 20.000 de euro, echivalentul in lei.
Sau poate ca reprezentantul BNR a vrut sa spele bani murdari? Chiar daca aceasta posibilitate ar putea parea absurda, e bine sa ne punem intotdeauna si astfel de intrebari, indiferent de titularul depozitului: fie el o persoana respectabila din BNR sau un oarecare afacerist susceptibil de operatiuni necurate. Pentru ca, in final, cei pagubiti suntem tot noi, cei care platim taxe si impozite.
Potrivit legii spalarii banilor murdari, bancile sunt obligate sa raporteze Oficiului pentru spalarea banilor operatiunile suspecte, iar in cazul transferurilor sau operatiunilor cu valori de peste 10.000 de euro sa ceara persoanei care detine sumele de bani sa declare provenienta acestora. Probabil ca asa s-a intamplat si in cazul directorului BNR si putem sa presupunem ca acesta a declarat ca cei 82.000 de euro pe care i-a depus in banci provin dintr-o sursa demna de incredere. O sursa de venituri ce nu poate fi demonstrata insa cu declaratia de avere a lui Bichi, din care nu apare ca ar fi mostenit vreo casa, teren, bunuri pretioase sau bani si nici nu a avut alte tipuri de venituri, in afara de salariul de la BNR, cel de profesor la ASE si de ziarist la Finmedia.
Enigma veniturilor substantiale obtinute de Cristian Bichi in 2007 se adanceste daca luam in consideare si faptul ca acesta, conform aceleiasi declaratii de avere, in afara de cele 30 de depozite bancare a mai cumparat si titluri de stat in valoare de 357.000 de lei, echivalentul a peste 100.000 de euro. In concluzie, daca ne gandim ca rostul declaratiilor de avere nu este acela de a vedea ce masina sau ce casa si-au mai cumparat politicienii sau functionarii publici platiti din banii nostrii ci acela de a afla daca nu cumva veniturile obtinute de acestia au fost realizate ilegal sau profitand de importantele functii publice pe care le detin, putem spune ca modul in care sunt realizate si completate respectivele declaratii, inclusiv cele ale reprezentantilor BNR, au destule carente.





