Exista crize financiare ce pot fi previzibile, iar altele nu, a spus Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR Mugur Isarescu, la o conferinta sustinuta in fata studentilor de la Academia de Studii Economice. De exemplu, o criza a cursului de schimb, cum s-a intamplat luna trecuta in Romania, nu poate fi anticipata. Atentie! Aceasta o spune consilierul lui Isarescu. Insusi guvernatorul a recunoscut recent ca, intr-adevar, a existat o criza a cursului de schimb, cand leul s-a depreciat intr-o singura luna cu peste 10%.

Mai bine spus, nu se poate prevedea data exacta a izbucnirii crizei, adica momentul in care s-au retras din tara noastra marile banci de investitii care au speculat pe piata monetara dobanzile mari sau cresterea actiunilor la Bursa, fapt ce a provocat caderea leului. Pentru ca banca centrala a avertizat inca din vara ca leul ajunsese la un nivel considerat nesustenabil, adica nereal pe termen lung. Motivul? Ritmul de crestere a economiei incetinise, deficitul extern s-a adancit iar inflatia incepuse sa galopeze. Cand speculatorii vad ca acesti indici se deterioreza, semn ca li se diminueaza si castigurile, atunci prefera sa se retraga in alte locuri mai calde. Ceea ce s-a si intamplat.

Sa trecem acum la o criza financiara de dimensiuni incomensurabil mai mari, intrucat este vorba de una la nivel mondial, si anume cea care se intampla chiar in acest moment: criza de lichiditati, adica de bani. Criza provocata de sistemul de credite ipotecate tip subprime din Statele Unite. Cum s-a ajung la aceasta criza? Sau mai precis care au fost conditiile care au favorizat-o?

Croitoru, precum si multi analisti internationali, dau vina pe fostul sef al bancii centrale a Americii – Fed, Alan Greenspan. In anul 1982, cand Greenspan a venit la carma Fed, acesta s-a confruntat cu o criza de lichiditate. Motiv pentru care a adoptat cu incapatanare o politica de injectare de bani in piata, ajungandu-se la cealalta extrema, si anume excesul de lichiditate. Consecinta: dobanzile au scazut foarte mult, dolarul s-a depreciat. In plus, dupa criza dotcom, investitorii au ramas reticenti sa mai investeasca la bursa, motiv pentru care s-au orientat spre active. Astfel ca pretul caselor din America a explodat in scurt timp, ducand si la o efervescenta a creditelor ipotecare.

In acelasi timp, pe piata financiara a avut loc un fenomen de securitizare frenetica a activelor. Bancile, ca urmare a competitiei acerbe si a nevoii de imbunatatire a indicatorilor de risc, au stimulat dezvoltarea asa-numitelor vehicule speciale de investitii (Special Purpose Vehicle –SPV sau SPE), carora le vindeau gata impachetate creditele ipotecare. Motivul? Bancile atrag depozite pe termen scurt (de cateva luni sau un an), depozite considerate lichide, adica pot fi oricand retrase de deponenti, in timp ce creditele pe care le acorda, in special cele ipotecare, sunt pe termen lung, asadar ilichide, intrucat beneficiarii imprumutului ramburseaza sume mici de bani, sub forma unei rate lunare, intr-o perioada lunga.

Acest fapt, mai ales in cazul bancilor din tarile dezvoltate, precum Statele Unite, unde creditele ipotecare au o pondere foarte mare, fac vulnerabila o banca, in cazul unui atac al deponentilor care vor sa-si retraga toti banii. Prin vanzarea creditelor catre SPV-uri, bancile isi scot astfel din bilant acest risc. Problema a fost ca acele credite, multe dintre ele cu grad mare de risc, au ajuns sa fie administrate de niste entitati, acele SPV-uri, care nu stiau cat de riscante sunt acele imprumuturi. Iar in momentul in care oamenii n-au mai avut cu ce sa-si plateasca ratele, a izbucnit criza. Se stia dinainte ce se intampla? Analistii spun ca da, insa nimeni nu putea sa intervina si nici sa prevada data cand va izbucni criza. La fel ca in cazul cursului valutar.

Comentarii

  1. alex.dumitrascu

    Daca ne intoarcem la lucruri mai simple, cum ar fi bazele economiei, crizele sunt intotdeauna previzibile.
    La ora actuala exista libera circulatie a persoanelor si a capitalurilor, dar nu si a …..imobilelor. Asta nu s-a putut!
    Prin urmare daca nu se respecta o proportie oarecum rezonabila intre veniturile actuale si previzibile ale end user-ilor, adica ale rezidentilor si pretul imobilelor, se ajunge inevitabil la o criza a creditarii.
    Cu sau fara SPV criza era la fel de inevitabila.
    Pur si simplu daca valoarea medie a unei locuinte depaseste 5-6 venituri medii anuale din tara respectiva,
    statistica ne arata ca e foarte riscant sa se acorde credite pentru asemenea valori.
    Cam asta s-a intamplat in SUA.
    In Romania, spun gurile rele ca pretul mediu al unei locuinte, ar fi undeva intre 15 si 20 venituri medii anuale.
    Desigur, trebuie oarecare timp pentru ca statistica si….demografia sa-si faca treaba.
    http://www.financiar-imobiliar.guvernarea.ro/forum/

Trimite un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii*