Stiai ca banca poate sa-ti ia tot salariul de pe card, fara acordul tau, daca ai restante la credit sau la cardul de credit?

Banca a avut castig de cauza intrucat ANPC a considerat ca prevederea contractuala care-i permite sa retina integral salariile clientilor este “o practica comerciala incorecta” si nu o clauza abuziva.

Daca nu-ti mai platesti datoriile la banca, IFN sau alti creditori si ajungi in situatia de a fi executat silit prin poprirea salariului, legea (Codul de procedura civila) spune ca nu ti se poate retine mai mult de o treime din salariu pentru plata unei datorii sau maxim jumatate pentru mai multe datorii.

Bancile si-au facut insa propriile legi: contractul de credit si contractul cadru de furnizare a serviciilor bancare, denumite “Conditiile generale de derulare a operatiunilor bancare”, in cazul Raiffeisen Bank, documente care trebuie semnate de clienti in momentul in care acestia isi deschid un cont, isi fac un card sau obtin un credit.

Atat in contractele de credit cat si in contractele cadru de furnizare a serviciilor bancare, bancile isi rezerva dreptul de a “debita”, adica de a lua, din conturile clientilor, fara acordul acestora, sumele de bani pe care acestia le datoreaza bancii.

Dar spre deosebire de Codul Civil, care limiteaza la o treime retinerile din salariu, bancile iti pot lua tot salariul de pe card daca ai datorii neplatite, fara sa te anunte si fara sa se gandeasca ca astfel pot pune oamenii in situatia de a ramane fara niciun ban de subzistenta. De altfel, cei mai multi oameni nici macar nu stiu ca atunci cand au semnat actele la banca, i-au dat acesteia dreptul sa faca acest lucru, dupa cum rezulta si din aceasta plangere primita la Reclamatiibnnci.ro.

Reclamatiile de acest fel primite de la cativa clienti ai Raiffeisen Bank a determinat Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC) sa constate ca este vorba de “o practica comerciala incorecta, intrucat este vorba de “o decizie unilaterala a bancii de debitare integrala a venitului salarial al consumatorului, de natura a-l pune pe consumator in imposibilitatea de a-si asigura existenta zilnica”.

Raifffeisen a contestat insa in justitie ordinul ANPC care obliga banca sa elimine aceasta prevedere din contractele sale si a avut castig de cauza, mai intai la Curtea de Apel Bucuresti, iar apoi la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a emis recent o decizie definitiva in favoarea bancii.

Banca a avut castig de cauza intrucat ANPC a considerat ca prevederea contractuala care-i permite sa retina integral salariile clientilor este “o practica comerciala incorecta” si nu o clauza abuziva.

Si cum, evident, o prevedere contractuala nu poate fi o practica comerciala, adica o reclama, incorecta, ANPC a pierdut procesul.

Cum motiveaza judecatorii decizia

Judecatorii Curtii de Apel Bucuresti au considerat ca prevederea din contractele Raiffeisen Bank este legala intrucat nu poate fi considerata o practica comerciala incorecta, cum a sustinut ANPC, adica o promovare sau reclama facuta cu scopul de a induce in eroare consumatorii, ci pur si simplu o prevedere contractuala, cu care clientii bancii au fost de acord in momentul in care au semnat contractele de credit.

ANPC ar fi putut, probabil, avea castig de cauza, daca s-ar fi plans ca este vorba de o clauza abuziva din contracte.

Iata motivarea deciziei Curtii de Apel Bucuresti, confirmata de Inalta Curte de Casatie si Justitie:

“Curtea apreciaza ca ordinul (ANPC) atacat este nelegal, în conditiile în care art. 12 alin. 2 din Legea nr. 363/2007 prevede obligatia motivarii ordinului prin care se constata caracterul incorect al unei practici comerciale, iar motivarea acestuia este contradictorie – daca în art. 1 al ordinului se retine ca decizia unilaterala a bancii de debitare integrala a venitului salarial al consumatorului constituie o practica comerciala incorecta, în art. 2 se retine caracterul de practica comerciala incorecta al clauzelor contractuale prin care banca îsi rezerva dreptul de a debita orice cont al consumatorilor. Or, în mod evident, o motivare contradictorie ce poarta asupra unui element esential al actului administrativ atacat (respectiv actiunea sau omisiunea ce constituie practica comerciala incorecta) echivaleaza cu lipsa motivarii.

Curtea apreciaza ca clauzele contractuale nu pot constitui o practica comerciala, în conditiile în care aceasta este definita de art. 2 lit. d) din Legea nr. 363/2007 drept orice „actiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comerciala, inclusiv publicitate si comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsa legatura cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor”. Practica comerciala este, deci, o actiune concreta a comerciantului ce are loc în faza pre-contractuala în scopul promovarii sau vânzarii unui produs, neputându-se materializa într-o clauza contractuala.

Pe de alta parte, daca s-ar aprecia ca practica comerciala sanctionata consta în actiunea de debitare a conturilor curente ale consumatorilor, Curtea constata ca aceasta actiune nu este una incorecta, fiind efectuata în temeiul clauzelor contractuale dintre societatea bancara reclamanta si consumatori. Or, potrivit art. 3 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 363/2007, acest act normativ nu aduce atingere dispozitiilor legale ce reglementeaza contractele si, în special, prevederilor referitoare la validitatea, întocmirea sau efectele contractelor.”

Precizarile Raiffeisen Bank:

Raiffeisen Bank ne-a trimis urmatoarele precizari, la solicitarea Bancherul.ro:

"Bancile pun in aplicare articolele 1616 si 1617 din Codul Civil care se refera la compensatie: Art. 1616 " Datoriile reciproce se sting prin compensatie pana la concurenta celei mai mici dintre ele". Art. 1617. "Compensatia opereaza de plin drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi natura"

Daca bancile nu ar avea voie sa accepte la rambursare mai mult de 1/3 din salariu, ar trebui ca la calculul “debt to income” sa se considere doar 1/3 din salariu, nu tot salariul. Un client care se expune mai mult (ia un credit mai mare), accepta ca plateste mai mult, debitarea contului fiind o masura agreata de client si care il scuteste de a veni la banca pentru a face plata ratei, lunar.

In concluzie: suntem in cadrul legal in care se deruleaza contractual de credit si, in acest caz, este vorba de un mandat pe care imprumutatul l-a dat bancii, pentru a-i debita automat contul, fara ca el sa fie nevoit sa se prezinte la banca pentru plata ratelor. Gradul de indatorare este de peste o treime din salariu, pentru ca asa a ales clientul, iar normele BNR ne-au permis (au mers si pana la 80% grad de indatorare). Cum am putea sa-i luam doar 1/3 din salariu, daca rata asumata de client e mai mare?

Tocmai de aceea ICCJ a anulat definitiv Ordinul Presedintelui ANPC 98/2014, pentru ca incalca prevederile Codului Civil in materie."


Citeste articolul integral pe Bancherul.ro

Taguri:

Alte stiri

0 comentarii

Posteaza un comentariu