1 May 2018 0 Comentarii
Comisariatul Judetean Pentru Protectia Consumatorilor Constanta analizeaza legalitatea cesionarii de catre banci a unor credite in valuta, in special in franci elvetieni (CHF), catre firme tip SPV (Special Purpose Vehicle) off-shore din paradisuri fiscale, precum Olanda, controlate de bancile-mama din Ungaria sau Grecia.
Este cazul OTP Bank, Bancpost sau Credit Europe Bank, care au cesionat o mare parte din creditele in franci acordate inainte de izbucnirea crizei din 2008, pentru a evita restrictiile impuse de BNR prin rezervele minime obligatorii.
Problema cesionarii creditelor in strainatate a reizbucnit odata cu preluarea Bancpost de catre Banca Transilvania, cand s-a descoperit ca cea mai mare parte dintre creditele in franci elvetieni ale Bancpost au fost cesionate la o firma din Olanda controlata de banca-mama a Bancpost din Grecia, Eurobank.
Banca Transilvania nu a cumparat si creditele cesionate, astfel incat detinatorii respectivelor imprumuturi nu vor putea beneficia de oferta anuntata de BT privind conversia in lei, cu o reducere a datoriei. (vezi aici detalii)
In urma unei reclamatii primite de la un client al OTP Bank cu privire la cesionarea creditului sau, Protectia Consumatorilor i-a raspuns ca “aspectele sesizate de d-voastra privind legalitatea cesionarii catre persoane juridice din afara tarii, altele decat institutiile de credit, de contracte de credit clasificate in categoria “credite standard”, conform regulamentului Bancii Nationale a Romaniei in vigoare, sunt deja in curs cercetare in cadrul Comisariatului Judetean Pentru Protectia Consumatorilor Constanta”, conform documentului publicat pe site-ul Contrabanci.com.
In document se mentioneaza ca respectivul credit a fost cesionat de doua ori: o data catre banca-mama a OTP Bank din Ungaria, OTP Bank Nyrt, iar ulterior catre OTP Financing Solutions B.V. Cu sediul in Amsterdam, Olanda, care are obiectul de activitate (CAEN 6420) activitati ale holdingurilor, si nu un cod CAEN corespunzator unei institutii de credit sau unei societati comerciale ce are ca obiect activitatea de recuperare creante.
“S-a constatat ca OTP Bann Nyrt (OTP Ban Plc. Denumirea in limba engleza) este o institutie de credit si figureaza in registrul BNR reprezentand “Lista privind bancile care au notificat BNR pentru furnizarea de servicii in mod direct pe teritoriul Romaniei”, dar OTP Financing Solutions BV nu este institutie de credit si nu figureaza in registrele BNR”, arata Protectia Consumatorilor.
Institutia mentioneaza ca cercetarea privind creditele cesionate a fost initiata “ca urmare a primirii unor reclamatii in care au fost sesizare cesionari de contracte de credit de catre Bancpost catre EFG New Europe Funding II BV (actuala ERB New Europe Funding II BV), cod CAEN 6420 “activitati ale holdingurilor”, de asemenea societate comerciala cu raspundere limitata fara a fi institutie de credit.”
Protectia Consumatorilor spune ca in 22 ianuarie 2018 a solicitat BNR un punct de vedere scris privind legalitatea acestei cesionari, insa aceasta nu a raspuns, motiv pentru care “a fost sesizat Guvernul Romaniei, cu solicitarea de a dispune conform prevederilor legale.”
Consumatorului i se promite in adresa din 13 aprilie 2018 ca i se va comunica concluzia legalitatii cesionarii contractului, in urma finalizarii cercetarii.
Este interesant ca BNR nu a raspuns la solicitarea Protectiei Consumatorilor privind legalitatea cesionarii creditelor, in conditiile in care in urma cu trei ani, in 2015, seful Directiei de supraveghere a bancilor din cadrul BNR, Nicolae Cinteza, a declarat, citat de ziarul Bursa, ca “imprumuturile performante nu pot fi vandute”.
BNR a mentionat insa ca cesiunea creditelor nu este reglementata de BNR ci de Codul Civil si de OUG 50/2010 privind contractele de credit, lege pe care o aplica ANPC:
“Astfel, Codul Civil instituie principiile generale în materie de cesiune de creanță, potrivit cărora, ca regulă, consimțământul debitorului cedat nu este necesar, întrucât acesta nu este parte în contractul de cesiune. Notificarea debitorului nu este o condiție pentru valabila încheiere a contractului de cesiune, ci o formalitate ulterioară care are rolul asigurării opozabilității transferului față de debitor, în acest sens a se vedea art.1573 alin.(1) din Codul Civil.
În ceea ce privește efectele cesiunii între cesionar și debitorul cedat, acestea sunt statuate de art.1582 alin.(1) din Codul civil : "debitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului. Astfel, el poate să opună plata făcută cedentului înainte ca cesiunea să îi fi devenit opozabilă, indiferent dacă are sau nu cunoștință de existența altor cesiuni, precum și orice altă cauză de stingere a obligațiilor survenită înainte de acel moment".
Principiile anterior enunțate au fost preluate și circumstanțiate la nivel de legislație specială în Capitolul VI - Cesiunea de drepturi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările ulterioare, potrivit căruia cesiunea individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanțe, se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Cesiunea devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată de către cedent, post cesiune.
De asemenea, prevederile actului normativ stabilesc faptul că, în cazurile în care drepturile creditorului în temeiul unui contract de credit sau contractul însuși se cesionează unei terțe persoane, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului inițial, inclusiv dreptul la compensare".
Cesiunea creditelor se poate face doar catre alt creditor sau catre firme de recuperare creante
Intr-adevar, cesiunea creditelor nu este interzisa de lege, insa din septembrie 2016, odata cu modificarea OUG 50/2010 de OUG 52/2016, cesiunea creditelor se poate face doar catre alt creditor, nu catre orice alta firma, cum se proceda initial.
Ce prevedea initial OUG 50/2010 cu privire la cesiunea creditelor
Capitolul VI Cesiunea de drepturi
Articolul 70
În cazurile în care drepturile creditorului în temeiul unui contract de credit sau contractul însuși se cesionează unei terțe persoane, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului inițial, inclusiv dreptul la compensare.
Articolul 71
(1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la art. 70, cu excepția cazurilor în care creditorul inițial, prin acord cu cesionarul, administrează în continuare creditul către consumator.
(2) În situațiile în care informarea consumatorului cu privire la cesiune este obligatorie, conform prevederilor alin. (1), cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanțe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent.
(3) Cesionarul este obligat să aibă o persoană de contact în România pentru rezolvarea eventualelor litigii și pentru a răspunde în fața autorităților publice.
(4) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(5) Notificarea va menționa creditorul care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum și numele și adresa sediului social și a punctului de lucru al reprezentantului legal în România.
Ce prevede OUG 50/2010 dupa modificarile din septembrie 2016
Capitolul VI Cesiunea
Articolul 70
(1) În cazurile în care contractul de credit însuși ori numai creanțele rezultate dintr-un contract de credit se cesionează, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului, orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva cedentului inițial, inclusiv dreptul la despăgubire.
(2) Contractele de credit și creanțele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori, astfel cum sunt definiți la art. 7 pct. 5.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), creanțele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate și către entități ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanțe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanțelor.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2), creanțele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadența anticipată ori a inițiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entități care desfășoară activitatea de recuperare creanțe, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 17.
Articolul 71
(1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la art. 70. Cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanțe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent.
(2) Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanței, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii și pentru a răspunde contravențional și/sau penal în fața autorităților publice.
(3) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(4) Notificarea este redactată în scris, într-un limbaj clar, vizibil și ușor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12, pe hârtie, și vor menționa cel puțin următoarele:
a) numele și datele de contact, inclusiv numărul de telefon, fax, e-mail ale creditorului, ale entității care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum și, după caz, ale reprezentantului acesteia din România;
b) numele creditorului original de la care a fost preluată creanța;c) data la care s-a realizat cesiunea;
d) cuantumul sumei datorate și documentele ce atestă această sumă;
e) conturile în care se vor efectua plățile.
(5) În plus față de obligațiile prevăzute la alin. (4), entitățile care desfășoară activitatea de recuperare creanțe atenționează consumatorul cu privire la:
a) termenul în care consumatorul ia legătura cu entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe. Acest termen nu poate fi mai mic de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării de către consumator;
b) dreptul consumatorului de a transmite entității care desfășoară activitatea de recuperare creanțe o contestație a existenței debitului ori a cuantumului acestuia în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării;
c) dreptul consumatorului de a primi răspuns în termen de 15 zile calendaristice la contestația formulată;
d) dreptul consumatorului de a se adresa direct instanței de judecată în cazul în care contestă existența debitului ori a cuantumului acestuia;
e) faptul că necontestarea de către consumator, în termenul de 30 de zile calendaristice, a debitului nu reprezintă o recunoaștere a sumei de către acesta și nu îl privează pe consumator de dreptul de a se adresa instanței de judecată.
(6) Reprezentanții entităților care desfășoară activitatea de recuperare creanțe își declină identitatea și, după caz, se legitimează atunci când se adresează consumatorilor.
