24 Sep 2014 0 Comentarii
Conversia creditelor din valuta (franci elvetieni - CHF si euro) in lei este cu siguranta cel mai arzator subiect pe agenda industriei bancare in aceste zile, in contextul unei recente decizii a Tribunalului Galati in aceasta privinta, apreciata drept jurisprudenta in materie atat de avocati interesati sa castige bani si celebritate pe seama clientilor bancilor, cat si de parlamentari populisti care se pregatesc de alegerile din toamna.
Subiectul conversiei creditelor atata spiritele intrucat clientilor bancilor li se promite rambursarea ratelor la cursul din data obtinerii creditelor, dinainte de criza, asadar cu mult mai mic decat in prezent, ceea ce nu este decat o promisiune inselatoare. Si sa vedem de ce.
Cazul de la Galati
Sa incepem cu recentul caz din Galati, promovat si interpretat de catre avocatul Gheorghe Piperea, acest haiduc modern al clientilor bancilor, ca fiind model pentru alte instante, intrucat el are un interes direct in a castiga bani din cazuri asemanatoare, avand mai multe procese colective impotriva bancilor prin care cere denominarea creditelor la cursul din data acordarii.
Insa cazul de la Galati este unul particular, ce nu poate constitui o referinta pentru toate creditele. Este vorba despre un credit in CHF in care Volksbank a inserat o clauza potrivit careia banca are dreptul, dar nu si obligatia, de a converti creditul din CHF in RON, in situatia in care cursul valutar se va majora cu mai mult de 10% fata de momentul acordarii creditului.
Cursul CHF/RON a crescut cu peste 10% in octombrie 2008, fara ca banca sa-l converteasca in lei, nici din proprie initiativa, nici la cererea clientului, motiv pentru care judecatorii au hotarat ca este vorba de o clauza abuziva a bancii si au decis efectuarea conversiei la cursul din data acordarii plus 10%, asa cum era stipulat in contract. O decizie justa, nimic de reprosat.
Numai ca aceasta clauza din contract, care protejeaza atat banca, cat si clientul, de riscul valutar, exista in putine contracte de credit, atat la Volksbank cat si la alte banci. In majoritatea contractelor in valuta se prevede doar faptul ca imprumutul se ramburseaza in valuta in care s-a acordat, la cursul zilei in care se platesc ratele lunare, iar clientul suporta riscul valutar.
In concluzie, decizia de la Galati este un caz particular, diferit de majoritatea contractelor de credit in valuta si nu poate fi considerat jurisprudenta pentru rambursarea creditelor la cursul din data acordarii, cum cere Piperea in procesele colective.
Din simplul motiv ca instanta doar a aplicat clauza existenta in acel contract, cu privire la cresterea cursului cu peste 10%, prevedere nerespectata de banca, desi clientul a cerut acest lucru.
Mai simplu spus, instanta doar a aplicat ceea ce banca ar fi trebuit sa faca singura daca ar fi fost corecta, adica sa schimbe creditul in lei in momentul in care cursul a crescut cu 10%, conversia urmand a fi facuta, asadar, la cursul din data acordarii creditulului plus 10%, exact cum au stabilit si judecatorii.
Speta Kasler vs. OTP Bank
Avocatul si profesorul Piperea mai invoca, tot eronat, in sprijinul proceselor sale privind denominarea la cursul din data acordarii, cazul Kasler vs. OTP Bank din Ungaria, in privinta caruia s-a exprimat Curtea Europeana de Justitie.
Speta Kasler vs. OTP Bank este, de asemenea, un caz particular, intrucat se refera la un aspect total diferit cu privire la rambursarea creditelor in valuta, de asemenea fara legatura cu denominarea la cursul din data acordarii creditului, cum vrea Piperea.
Acolo a fost declarata abuziva prevederea din contract care obliga clientul sa achite rata la credit la cursul de vanzare al bancii, mai mare decat cel oficial al bancii nationale, banca avand astfel de castigat nu doar din dobanda creditului, ci si din marja dintre cursul de vanzare si cel de cumparare. In consecinta, instanta a decis ca ratele la credit sa nu se mai plateasca la cursul de vanzare al bancii, ci la cel al bancii nationale a Ungariei.
Asadar nici in acest caz nu este vorba de rambursarea creditelor la cursul de acordare, dupa cum eronat militeaza Gheorghe Piperea.
De altfel, cazul Kesler nici nu se poate aplica in Romania, intrucat la noi clientii bancilor nu sunt obligati sa-si ramburseze ratele la cursul de cumparare al bancii, ei fiind liberi sa vina la banca direct cu valuta aferenta ratei, cumparata de la casele de schimb sau primita de altundeva. In Ungaria insa, legea nu permite platile in valuta, ci doar in forinti, acesta fiind motivul pentru care clientii erau obligati sa faca schimbul la banca.
Ce spune Directiva 17/2014
Iar acest Robin Hood al bancilor romanesti are de luptat si cu Directiva 17/2014 care, dupa cum subliniaza reprezentantii BNR, prevede urmatoarele: "cursul de schimb la care se efectuează conversia este rata de schimb a pietei aplicabilă în ziua aplicării conversiei, dacă contractul de credit nu specifică altfel." (Vezi aici detalii)
Si am vazut cum contractul de credit al Volksbank "specifica altfel", mai exact conversia in cazul cresterii cursului cu 10%, iar instanta a aplicat respectiva clauza, respectand astfel si Directiva 17, dar in aceasta privinta, nu in interpretarea eronata a lui Robin Hood. Ceea ce inseamna ca in restul cazurilor, conversia trebuie sa se faca la cursul din data conversiei.
Ce prevede proiectul de lege Birchall
Nici in proiectul de lege initiat de deputata PSD, Ana Birchall, aflat acum in dezbaterea Parlamentului, nu este vorba de conversia credielor in valuta la cursul din data acordarii. Cu toate ca, la ultima sedinta a comisiei de Buget Finante din Camera Deputatilor, reprezentanta partidului de guvernamant a declarat ca isi rezerva dreptul sa completeze legea conform “jurisprudentei cazului din Galati si de la nivel european”, asadar pare sa fi fost instruita sa-si aduca umilul obol la campania electorala. (vezi aici detalii)
Proiectul de lege prevede, in actuala forma, posibilitatea schimbarii creditelor din valuta in lei, la cursul din data conversiei si fara costuri suplimentare, varianta cu care si BNR este de acord, cu conditia ca dupa conversia din valuta in lei, costul unui credit sa ramana neschimbat.
Bancile, mai exact ARB, precum si BNR, au interpretat aceasta prevedere ca insemnand mentinerea dobanzilor mici aferente creditelor in valuta si pentru creditele in lei, cu dobanzi mai mari, dupa conversie.
BNR si ARB au efectuat un studiu de impact din care rezulta ca daca se schimba creditele in valuta, care au dobanzi mai mici, cu credite in lei, care acum au dobanzi mai mari, pastrandu-se aceeasi dobanda, bancile ar suferi pierderi de 14,4 miliarde lei pe parcursul a 5 ani.
De fapt, bancile nu au ce pierde, dimpotriva
Si totusi, dupa ce am comparat dobanzile la creditele ipotecare in valuta (care au ponderea covarsitoare din totalul creditelor) cu cele in lei, am vazut ca dobanzile sunt asemanatoare, ba chiar mai mici in lei. (Vezi aici detalii)
Ceea ce inseamna ca schimbarea creditelor din valuta in lei s-ar face cu costuri neschimbate, adica exact cum vrea BNR.
De exemplu, daca am un credit in euro cu un cost total (DAE) de 5%, la care mai am de platit 50.000 de euro, acesta va fi transformat de banca intr-un credit in lei, cu aceeasi dobanda si o valoare de ramburat identica, transformat in lei, la cursul zilei, mai exact 220.145 de lei, la cursul BNR de astazi, 4,4029 lei pentru un euro.
In aceste conditii, prevederea din proiectul de lege ar putea mai degraba favoriza bancile, intrucat unele au credite in valuta cu dobanzi mai mari decat cele in lei. Ceea ce inseamna ca prin mentinerea costurilor, cum prevede proiectul de lege, banca mai degraba inregistreaza castiguri decat pierderi.
