28 Jul 2014 0 Comentarii
Volksbank a anuntat astazi ca a vandut unui grup de fonduri de investitii straine peste 3.500 de credite ipotecare neperformante, cu o valoare totala de o jumatate de miliard de euro, cea mai mare tranzactie de acest tip de pana acum in Romania, cu un impact semnificativ asupra relatiei romanilor care detin aceste credite ipotecare si firmele de recuperare de credite, pe mana carora vor ajunge in final fostii clienti ai acestei banci, dar si ai altora.
Prima intrebare, asadar, pe buzele tuturor celor aproximativ 7.000 de romani ajunsi pe mana recuperatorilor (daca tinem cont ca la un credit sunt de regula doi co-debitori), este ce se va intampla cu ei de acum inainte. Mai ales ca cei mai multi dintre ei locuiesc in apartamentele si casele cumparate pe baza respectivelor credite, majoritatea in franci elvetieni.
Din cauza aprecierii puternice a francului dupa izbucnirea crizei, ratele la credite au crescut foarte mult, astfel incat multi romani au ajuns in situatia de a ajunge restantieri, executati silit, iar acum dati pe mana firmelor de recuperare de credite.
Pentru a vedea concret cum vor fi tratati acesti oameni de catre recuperatorii de credite, am stat de vorba cu Georg Kovacs, seful Asociatiei de Management al Creantelor Comerciale, care reprezinta 90% dintre firmele de recuperare din Romania, precum EOS, Kruk, Coface, Creditexpress, Creditreform, Cycle, Mellon, Topfactoring, Next Capital, Recollection, DBR Factor, K&I, Debt Collection Agency, Fire Credit.
El confirma tendinta pietei, si anume ca bancile au inceput sa vanda nu doar credite fara garantii, ca pana acum, precum credite de consum si carduri de credit, ci si credite ipotecare, fiind cazul Volksbank, dar si al RBS si Citibank, care si-au lichidat recent portofoliile de retail, pe care le-au vandut catre Raiffeisen si UniCredit Tiriac.
Care va fi, asadar, abordarea firmelor de recuperare in cazul celor care au credite ipotecare, multi locuind in casa cumparata prin credit?
Georg Kovacs, un suedez de origine ungara, spune ca firmele de recuperare vor fi nevoite sa-si schimbe abordarea fata de debitori, cu care vor trebui sa aiba o relatie foarte personala, intrucat fiecare caz este unic.
“Principala diferenta este ca multi oameni locuiesc in casele care reprezinta o garantie pentru creditul ce trebuie recuperat, credit a carui valoare este mult mai mare decat un card de credit sau un credit de consum. In cazul unui card de credit de 1.000 de euro de exemplu, putem negocia cu debitorul ca intr-o perioada scurta sa-si achite restanta, iar cei mai multi debitori reusesc intr-un an sau cel mult doi sa-si achite datoria, apeland poate si la un ajutor de la familie sau prieteni. Ceea ce nu pot face in cazul unui credit ipotecar de zeci de mii de euro”, spune Kovacs.
Din acest motiv, recuperatorii vor trebui sa negocieze cu debitorii mai multe solutii personalizate pentru fiecare situatie in parte, care sa multumeasca atat debitorul (datornicul), cat si creditorul (firma de recuperare). “Personalizarea tratamentului fiecarui credit ipotecar este foarte importanta, intrucat fiecare caz este diferit”, spune el.
Sa vedem acum ce variante ar putea negocia cele doua parti:
1. Debitorul isi pastreaza locuinta dar isi achita datoriile, beneficiind si de o reducere a acesteia
Un prim caz ar fi cel in care datornicul este lasat sa locuiasca in continuare in casa, beneficiind in acelasi timp de o reducere a valorii datoriei, cu conditia ca acesta sa fie achitata intr-o anumita perioada, de 10-15 de exemplu, dar mai mica decat cea a contractului de credit initial, care era pe 25 sau 30 de ani. Atat reducerea datoriei cat si perioada de reesalonare a noilor rate vor fi negociate intre cele doua parti.
2. Vanzarea locuintei in vederea achitarii datoriei
O alta varianta ar fi cea in care se ajunge la concluzia ca vanzarea locuintei este cea mai buna varianta pentru recuperarea datoriei, intrucat datornicul nu poate plati suficient de mult, conform planului de reesalonare, chiar in urma unei reduceri a valorii datoriei. In acest caz apar doua situatii: cea in care datornicul este de acord cu vanzarea (cooperare), si cea in care refuza sa plece din locuinta.
