25 Oct 2017 0 Comentarii
De ce credeti ca avocatul Gheorghe Piperea, acest Robin Hood al romanilor napastuiti de banci, impreuna cu prietenii sai din Parlament, Guvern si ANPC, au lansat in ultima perioada un nou jihad de demonizare a bancilor? Pentru ca astepta o decizie a Curtii de Apel Bucuresti intr-un proces colectiv cu fostii clientii ai Volksbank, preluati de Banca Transilvania, in care a cerut judecatorilor conversia in lei a creditelor in franci elvetieni (CHF), la cursul istoric, din data acordarii acestora, la jumatate fata de cel din prezent.
Procesul impotriva Volksbank a fost inregistrat de Piperea la Tribunalul Bucuresti in 17 decembrie 2014, la o saptamana dupa ce Banca Transilvania a anuntat oficial preluarea bancii austriece, care a ajuns in pragul falimentului dupa ce banca a pierdut alte procese colective initiate tot de Piperea, in cursul carora acesta si-a castigat celebritatea, reusind sa convinga instantele sa anuleze comisionul de risc aferent creditelor in CHF, care reprezenta in jur de o treime din ratele imprumuturilor.
Dupa ce a prins gustul victoriei cu comisionul de risc si implicit al celebritatii, haiducul Piperea s-a gandit sa stoarca si mai mult portocala austriaca, mizand, probabil, si pe faptul ca aceasta urma sa fie inghitita de Banca Transilvania.
Asa ca a cerut Tribunalului Bucuresti sa converteasca imprumuturile Volksbank din franci in lei, la cursul istoric, ceea ce insemna o injumatatire a ratelor la credite, dupa ce initial au fost reduce cu aproximativ 30%, in urma eliminarii comisionului de risc.
Majoritatea clientilor Volksbank, peste 80% dintre acestia, au acceptat oferta Bancii Transilvania de conversie in lei a creditelor in franci, la cursul zilei, nu la cel din data acordarii creditelor, dar cu un discount de 25% din valoarea imprumuturilor si anularea comisionului de risc. Au ramas insa in jur de 3.000 de persoane care au refuzat oferta BT, preferand sa mearga pe mana avocatilor, in speranta ca vor obtine conversia creditelor la cursul istoric.
Speranta castigarii in instante a dreptului la conversia creditelor din CHF in lei la cursul istoric a fost data de o decizie a Tribunalului Galati, din noiembrie 2014, care a obligat Volksbank sa-i converteasca unui client creditul in franci elvetieni la cursul din data in care a fost acordat, in 2007, cand era in jurul a 2 lei pentru un franc, plus o depreciere de 10%, fata de cursul de 3,7 lei/CHF cat era in 2014.
Decizia Tribunalului Galati a fost insa o exceptie, intrucat clientul respectiv a cerut bancii sa aplice prevederea din contract potrivit careia banca avea dreptul, dar nu este obligata, sa efectueze conversia creditului din CHF in lei, la cursul zilei, in cazul in care cursul creste cu peste 10%, pentru a evita o crestere si mai mare a cursului si implicit a ratelor, ceea ce s-a si intamplat ulterior, pana la aproape 100%.
Volksbank insa a refuzat conversia, din motive doar de ea stiute, intrucat ar fi fost si in beneficiul ei. Pentru ca, in urma conversiei in lei la cursul zilei, in urma deprecierii puternice a leului, valoarea creditului ar fi devenit mai mare decat era in momentul acordarii acestuia, in urma cu cativa ani, asadar banca ar fi incasat mai multe dobanzi iar clientul ar fi platit o rata mai mare. Mai ales ca dobanzile la lei dupa criza au fost considerabil mai ridicate decat cele pentru CHF, incepand sa scada abia din 2013-2015, in paralel insa cu continua apreciere a francului.
Din acest motiv, majoritatea clientilor, spre deosebire de cazul din Galati, nu au cerut conversia la cursul zilei, si probabil nici nu au acceptat, la propunerea bancii, desi aceasta solutie exista in contracte, dupa cum am vazut, acesta fiind motivul pentru care Curtea de Apel Bucuresti si majoritatea instantelor din tara au respins, ulterior, restul cererilor clientilor Volksbank de conversie a creditelor in CHF la cursul istoric.
In aceste conditii, avocatul Piperea, devenit intre timp celebru, si-a extins lupta de gherila impotriva bancilor in spatiul public, prin Facebook si aparitii in presa, castigandu-si in final si prietenia politicienilor populisti, in cautare de voturi.
Piperea, care a incercat fara succes in 2009 sa candideze la alegerile pentru presedintie iar in 2012 pentru a deveni deputat independent, a reusit astfel, la inceputul anului trecut, cu ajutorul senatorului PNL Daniel Zamfir, sa treaca prin Parlament doua legi: cea privind darea in plata si conversia creditelor in franci la cursul istoric, ambele amendate insa de Curtea Constitutionala.
Haiducul rasculat impotriva boierilor din banci a continuat lupta in justitie la Curtea Europeana de Justitie, care insa a confirmat deciziile instantelor nationale, precizand ca un credit in valuta trebuie rambursat in aceeasi valuta la cursul zilei. Judecatorii europeni au subliniat insa ca bancile trebuie sa-si informeze adecvat clientii cu privire la riscul valutar.
Ceea ce a reprezentat un nou motiv pentru Piperea, ajuns in cele din urma intr-o functie semi-publica, de consilier onorific al premierului Tudose, care-i confera o mai mare influenta printre institutiile statului, de a relua asaltul impotriva bancilor, sustinand ca decizia CJUE este in favoarea sa.
Asa ca presedintele ANPC, Marcel Pandelica, a fost chemat la raport in Parlament de catre senatorul PNL Zamfir, unde a anuntat ca va emite un ordin prin care sa oblige Raiffeisen sa revina cu contractele de credit la dobanzile si cursul din momentul acordarii acestora, adica ceea ce Piperea nu a reusit in justitie timp de sapte ani.
Piperea spera, probabil, ca judecatorii independenti vor fi influentati de decizia unei institutii subordonate Guvenului, unde avocatul are o functie oficiala.
Ceea ce nu s-a intamplat.
Curtea de Apel Bucuresti respinge contestatia lui Piperea
Curtea de Apel Bucuresti a respins ieri, ca nefondat, apelul declarat de Piperea in numele a 230 de clienti ai Volksbank fata de decizia Tribunalului Bucuresti din urma cu doi ani de a nu accepta cererea acestuia de a se face conversia creditelor in CHF la cursul istoric.
Judecatorii Tribunalului Bucuresti au respins principalul argument al avocatului Piperea, inoculat si ANPC-ului, ca banca ar fi acordat intentionat creditele in franci pentru a le face rau oamenilor, adica a actionat cu rea-credinta.
Ceea ce, fireste ca este in primul rand greu de crezut, din simplul motiv ca imprumuturile in CHF s-au dovedit paguboase nu doar pentru oameni, ci si pentru banci. Sa ne gandim doar ca Volksbank a ajuns in pragul falimentului din cauza creditelor in CHF, la fel ca subsidiara Raiffeisen din Polonia, care a fost scoasa la vanzare fara ca cineva sa fie interesata sa o cumpere, iar alte banci din Romania, in principal cele grecesti, au avut pierderi importante din acelasi motiv: oamenii pur si simplu au ramas restanti la plata ratelor iar multi nu le-au mai putut plati din cauza cresterii cursului CHF/leu.
Daca bancile ar fi stiut ce probleme vor avea cu creditele in CHF, nu le-ar fi acordat, asta e sigur, acum. De altfel, orice persoana rezonabila nu poate spune ca stia, in perioada 2006-2008, sa ca macar suspecta faptul ca in scurt timp va veni o criza financiara si economica atat de mare cum s-a intamplat si ca valoarea leului se va injumatati.
Astfel ca explicatia judecatorilor este fireasca: in lipsa probelor care sa ateste ca banca a cunoscut ca va urma o crestere semnificativa a cursului de schimb al CHF, nu se poate conchide ca aceasta a actionat contrar exigentelor bunei-credinte.
In privinta datoriei bancii de a-si informa corespunzator clientii cu privire la riscul valutar, Tribunalul a considerat, pe buna dreptate, ca "variatia cursului de schimb al valutelor este o notiune general cunoscuta, orice persoana avand un nivel mediu de informare cunoscand posibilitatea cresterii sau scaderii valorii acestora. Prin urmare, reclamantii, chiar fara a detine cunostinte in domeniul financiar-bancar, asumandu-si o obligatie de plata intr-o valuta supusa variatiilor de curs, ar fi trebuit sa prefigureze posibilitatea cresterii cursului de schimb si, pe cale de consecinta, sa refuze oferta de creditare in CHF facuta de banca, dacă aceasta nu corespundea pe deplin intereselor lor, inclusiv din perspectiva perioadei indelungate de rambursare a creditului."
Cursul valutar este de multa vreme o obsesie a romanilor tocmai din cauza variatiilor puternice ale acestuia, atat in sus cat si in jos, iar multi chiar s-au imbogatit de pe urma lui. Asa ca sustinerea lui Piperea in fata judecatorilor ca cei care au luat credite in CHF habar n-aveau de acest risc este puerila si necredibila.
Adevarul este ca in acea perioada de mare euforie de dupa intrarea in UE, in 2007, cand economia duduia iar leul se umfla puternic fata de alte valute, toata lumea se astepta la continua apreciere a leului, care de altfel insemna si o scadere a ratelor la creditele in valuta.
Pe de alta parte, bancile pot fi acuzate ca in reclamele lor au sustinut aceasta euforie, prezentand francul elvetian ca fiind o moneda stabila, la fel ca euro, in loc sa-si avertizeze clientii de riscurile ca in viitor cursul sa creasca si ei sa abia de suferit.
Insa si bancile, ca toata lumea, inclusiv banca centrala sau ANPC, erau cuprinse de febra cresterii economice care abia luase avant la noi si nimeni nu se gandea la schimbarea dramatica, in scurt timp, a situatiei. Judecatorii Tribunalului Bucuresti spun ca “nicio proba administrata in cauza nu releva faptul ca banca a cunoscut ca va urma o astfel de apreciere considerabila a monedei CHF si ca a ascuns aceasta informatie reclamantilor”.
Judecatorii Tribunalului Bucuresti mai mentioneaza ca toate sfaturile si recomandarile bancilor centrale si altor institutii, precum Comisia Europeana sau Comitetul European pentru Risc Sistemic, cu privire la masurile prudentiale pe care trebuie sa le adopte bancile si informarea adecvata a clientilor despre riscul creditelor in valuta au fost emise prin acte, regulamente sau directive abia dupa izbucnirea crizei, cand nimic nu se mai putea face.
In afara de, fireste, repararea de bunavoie de catre banci a conflictului cu clientii, ceea ce, din pacate, nu s-a intamplat.
Chiar si acum, gandirea ingusta a bancherilor comerciali sau centrali iti va spune ca daca, dupa criza, in 2009, 2010 sau chiar astazi, ar binevoi sa imparta in mod egal povara riscul valutar cu clientii, adica sa faca o conversie la un curs de mijloc intre cel de atunci si cel de acum, atunci ar provoca asa-zisul "hazard moral" si pierde mult mai mult decat pierd sau au pierdut deja in urma nesfarsitelor procese si scandaluri, ca sa nu mai vorbit de reputatia si increderea la pamant al anumitor bancheri si banci in particular, nu al sistemului bancar in general, acceptat ca indispensabil pentru o economie moderna libera.
Si asta in ciuda faptului ca exista o solutie legala de mijloc pentru impacarea celor doua parti, banci si clienti, gasita de Curtea Constitutionala, culmea ironiei, chiar in cadrul legii Piperea privind darea in plata, si anume impreviziunea, principiu care exista, de altfel, inca din vremea vechiului Cod Civil, dar fara sa se aplice. Probabil pentru ca avocatii au cautat dintotdeauna solutiile extreme, care sa le aduca castiguri importante, in timp ce in instante acuzau cu cinism tocmai lacomia bancherilor.
