22 Oct 2019 0 Comentarii
In viata fiecarui om pot aparea probleme la un moment dat, fie de sanatate, cu serviciul sau familia, un accident sau alta urgenta personala care-l impiedica sa-si achite rata la credit intr-o luna, doua sau mai mult, pana se rezolva acea problema.
De altfel, Biroul de Credit mai este cunoscut de oameni si ca baza de date cu rau platnici.
Numai ca rau platnicii sunt cei care nu mai vor sa-si achite datoriile, nu cei de buna credinta, care din diverse motive obiective nu mai pot sa-si plateasca ratele, pe o perioada scurta de timp.
De aceea, in aceste situatii, bancile si Institutiile Financiare Nebancare (IFN) trebuie sa le propuna clientilor solutii pentru depasirea perioadei dificile in care nu-si pot rambursa creditele, precum o perioada de gratie in care sa nu mai achite ratele, reducerea valorii ratelor sau scaderea dobanzii.
Se pot evita, astfel, situatii si probleme foarte neplacute cauzate mai tarziu de raportarea la Biroul de Credit sau executarea silita prin poprirea salariilor, conturilor sau chiar sechestru pe bunuri personale.
Din pacate, la Reclamatiibanci.ro primim multe reclamatii in care clientii bancilor se plang ca atunci cand au avut diverse probleme si nu si-au mai putut plati ratele, bancile nu le-au oferit solutii de depasire a impasului, ci au preferat sa-i raporteze la Biroul de Credit, iar apoi sa-i execute silit.
Poate ca pentru o banca este mai simplu, mai eficient financiar si administrativ sa urmeze procedurile standard in cazul restantierilor, adica raportarea lor la Biroul de Credit daca intarzie mai mult de 30 de zile cu plata ratei, iar daca datoria nu se achita nici dupa 90 de zile, sa treaca la executarea silita sau sa vanda creditul considerat neperformant firmelor de recuperare creante.
Mai ales ca procedura executarii silite este destul de rapida si eficienta: datornicii nici macar nu mai sunt instiintati ca li se va lua din salariu sau din pensie, ei se pot trezi peste noapte cu cardurile de salariu sau de pensie blocate.
Pe cand abordarea proactiva a clientului in momentul in care acesta are probleme cu plata ratei si gasirea, impreuna cu acesta, a unor solutii pentru evitarea restantelor, s-ar putea dovedi o munca destul de laborioasa si mult mai putin productiva pentru o banca a carei obiectiv este sa faca un profit important.
Din acest motiv s-a intensificat in ultima perioada legislatia privind protectia consumatorilor, una dintre acestea referindu-se chiar la aceasta problema.
Astfel, OUG 52/2016, o transpunere in legislatia nationala a directivei europene privind creditele, prevede urmatoarele, la articolul 46:
"În situația în care un consumator se află în dificultate de plată, creditorul și consumatorul trebuie să conlucreze pentru a stabili motivele apariției dificultăților și pentru a se lua măsuri adecvate de către creditor.”
Legea prevede, in mod concret, ca banca sau IFN-ul este obligat, printre altele, sa prelungeasca durata de rambursare a creditului, sa amane pentru o perioda plata ratei sau a datoriei totale (perioada de gratie), sa micsoreze dobanda, sa scada rata, sa rescadenteze si sa reesaloneze ratele.
La art.48 se arata urmatoarele:
(1) Creditorul, respectiv entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe trebuie să țină cont de circumstanțele individuale ale consumatorului, de interesele și drepturile consumatorului, precum și de capacitatea de rambursare a acestuia atunci când oferă soluții.
(2) Soluțiile oferite de creditor pot include:
a) refinanțarea totală sau parțială a contractului de credit utilizând una din ofertele curente ale creditorului;
b) prelungirea duratei contractului de credit;
c) schimbarea tipului contractului de credit;
d) amânarea plății sumei totale sau parțiale a ratei de rambursare pentru o perioadă;
e) schimbarea ratei dobânzii;
f) oferirea unei perioade fără plăți;
g) reducerea pe perioade scurte a ratei;
h) consolidarea mai multor credite care poate oferi un termen mai lung de creditare și o rata mai mică;
i) rescadențarea ratelor;
j) reeșalonarea ratelor;
k) conversia creditelor.
Aceeasi lege obliga bancile si IFN-urile sa ia masuri pentru a preveni situatia in care puteti ajunge in executare silita.
Iata prevederile articolului 50 din OUG 52/2016:
(1) Creditorul depune diligențe pentru a preveni declararea scadenței anticipate, inițierea procedurilor de executare silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către entități care desfășoară activitatea de recuperare creanțe.
(2) Creditorul trebuie să facă dovada că a depus diligențele necesare în vederea evitării inițierii procedurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (2), cel mai târziu după înregistrarea unui număr de 60 de zile consecutive restanță de către consumator, creditorul va depune diligențele necesare pentru a transmite în scris consumatorului soluții corespunzătoare pentru achitarea debitului, pe baza informațiilor primite de la consumator privind situația sa.
(4) Oricând pe parcursul relației contractuale, la solicitarea consumatorului, creditorul oferă acestuia soluții corespunzătoare pentru achitarea debitului, chiar dacă nu sunt înregistrate restanțe, însă consumatorul face dovada unei situații dificile sau a iminenței neplății.
