1. Home
2. Ce trebuie sa stii
3. LEASING

23-05-2009 5 Comentarii

Operatiunea de sale and lease-back, o varianta a contractului de leasing, reprezinta vânzarea de catre o întreprindere (care va deveni locatar/utilizator) a unor imobilizari catre o societate de creditare (locatorul/ finantatorul), urmata de preluarea lor imediata în regim de leasing. Acest tip de operatiuni este foarte atractiv pentru întreprinderi din simplul motiv ca prin intermediul unui astfel de contract acestea pot beneficia de o infuzie importanta de lichiditati ce poate fi utilizata pentru investitii pe termen lung sau pentru capital de lucru, pastrând pe toata perioada de leasing drepturile de utilizare ale imobilizarilor respective.

Pâna la situatiile financiare aferente anului 2006 nu au existat prevederi speciale privind tratamentul contabil (si fiscal) al operatiunilor de sale and lease-back, practic înregistrându-se o vânzare urmata de un leasing (financiar sau operational).

Începând cu situatiile financiare ale anului 2007 Ordinul 2374/2007 reglementeaza tratamentul contabil al operatiunilor de sale and lease-back iar fiscalitatea, în lipsa unor prevederi speciale, va urma tratamentul contabil.

1. Ce este leasingul?

Leasingul reprezinta o tehnica contractuala de finantare pe termen mediu prin care locatorul cedeaza locatarului, în schimbul unei plati sau a unei serii de plati, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioada convenita de timp.

Conform Ordonantei nr. 51/1997, leasingul reprezinta operatiunea prin care o parte denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita locatar/utilizator, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfârsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al locatarului/utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing fara a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.

2. Tipuri de leasing

Desi, atât din punct de vedere contabil cât si fiscal exista doua tipuri de leasing (financiar si operational), la nivel doctrinar conditiile necesare a fi îndeplinite, de o tranzactie, pentru a fi încadrata în una din cele doua categorii, nu coincid.

• Leasingul financiar

Din punct de vedere contabil, leasingul financiar este operatiunea care transfera cea mai mare parte din riscurile si avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului. Astfel, u n contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar daca îndeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:

a) leasingul transfera locatarului titlul de proprietate asupra bunului pâna la sfârsitul duratei contractului de leasing;

b) locatarul are optiunea de a cumpara bunul la un pret estimat a fi suficient de mic în comparatie cu valoarea justa la data la care optiunea devine exercitabila, astfel încât, la începutul contractului de leasing, exista în mod rezonabil certitudinea ca optiunea va fi exercitata;

c) durata contractului de leasing acopera, în cea mai mare parte, durata de viata economica a bunului, chiar daca titlul de proprietate nu este transferat;

d) valoarea totala a ratelor de leasing, mai putin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egala cu valoarea de intrare a bunului, reprezentata de valoarea la care a fost achizitionat bunul de catre finantator, respectiv costul de achizitie;

e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natura speciala, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fara modificari majore.

Din punct de vedere fiscal reprezinta leasing financiar contractul de leasing care îndepline s te cel pu t in una dintre urm a toarele conditii:

a) riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului;

c) utilizatorul are optiunea de a cumpara bunul la momentul expirarii contractului, iar valoarea reziduala exprimata în procente este mai mica sau egala cu diferenta dintre durata normala de functionare maxima si durata contractului de leasing, raportata la durata normala de functionare maxima, exprimata în procente;

d) perioada de leasing depaseste 80% din durata normala de functionare maxima a bunului care face obiectul leasingului; în întelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

e) valoarea totala a ratelor de leasing, mai putin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egala cu valoarea de intrare a bunului.

• Leasingul operational

Atât fiscal cât si contabil leasingul operational reprezinta operatiunea de leasing care nu îndeplineste niciuna din conditiile pentru a fi recunoscuta ca leasing financiar.

Tratamentul contabil si fiscal al operatiunilor de leasing

În cazul leasingului financiar, locatarul/utilizatorul este tratat din punct de vedere contabil si fiscal ca proprietar al bunului, în timp ce în cazul leasingului operational proprietarul este considerat a fi locatorul/finantatorul. În consecinta amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se va înregistra de catre:

• utilizator/locatar, în cazul leasingului financiar;

• finantator/locator, în cazul leasingului operational.

Distinctia dintre cele doua forme ale leasing-ului se concretizeaza în modalitati diferite de calcul a ratei de leasing si, mai ales, în mecanisme diferite pentru înregistrarea în contabilitate.

Astfel, pentru leasingul financiar rata de leasing reprezinta cota parte din valoarea de intrare a bunului, la care se adauga dobânda de leasing. În acest caz, dobândirea de mijloace fixe este tratata ca o investitie, bunurile respective fiind supuse amortizarii la locatar. De aici, apare evident caracterul de mijloc de finantare al contractului de leasing financiar.

Pentru leasing-ul operational, rata de leasing este stabilita în functie de cota de amortizare, calculata conform normelor în vigoare, la care se adauga un beneficiu stabilit între partile contractante.

3. Sale and Lease back

Operatiunea de sale and lease-back consta în vânzarea de catre o întreprindere (care va deveni locatar) a unor imobilizari catre o societate de leasing (locatorul) si închirierea lor imediata de catre întreprinderea care le-a vândut.

Pâna în decembrie 2007 legislatia financiar-contabila nu facea nici o referire la modul în care ar trebui înregistrate operatiunile de sale and lease-back iar în lipsa acestora înregistrarea acestor operatiuni presupunea contabilizarea vânzarii bunurilor urmata de preluarea lor în regim de leasing.

Din punct de vedere fiscal, aceste operatiuni urmau tratamentul contabil iar locatarul/utilizatorul înregistra vânzarea bunului (un venit impozabil) si descarcarea gestiunii cu bunul vândut (o cheltuiala deductibila).

Ulterior acestei operatiuni se înregistra preluarea aceluiasi bun în leasing, deducând pe perioada contractului:

• dobânda si amortizarea fiscala, în cazul leasingului financiar;

• rata de leasing (chiria), în cazul leasingului operational.

În decembrie 2007, Ordinul Ministrului Economiei si Finantelor nr. 2374 transpune în legislatia nationala, printre altele, prevederile IAS 17 Leasing în privinta operatiunilor de lease-back. Sunt aduse astfel clarificari suplimentare din punct de vedere al tratamentului contabil al acestor operatiuni. Ca urmare a acestor prevederi o tranzactie de vânzare a unui activ si de închiriere a aceluiasi activ în regim de leasing (lease-back) se contabilizeaza în functie de clauzele contractului de leasing, astfel:

• Ca o operatiune de finantare a locatorului (daca operatiunea are ca rezultat un leasing financiar);

• Ca o operatiune de vânzare si preluare a imobilizarii în chirie (daca operatiunea are ca rezultat un leasing operational).

Astfel, daca tranzactia de vânzare si închiriere a aceluiasi activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzactia reprezinta un mijloc prin care locatorul acorda o finantare locatarului, activul având rol de garantie.

Entitatea beneficiara a finantarii (locatarul) nu mai recunoaste în contabilitate operatiunea de vânzare a activului (nefiind îndeplinite conditiile de recunoastere a veniturilor). Ca urmare, imobilizarea ramâne înregistrata în continuare la valoarea existenta anterior operatiunii de sale and lease-back, cu regimul de amortizare aferent.

Entitatea beneficiara a finantarii (locatarul) va înregistra primirea unui împrumut pe termen lung în contrapartida cu banii primiti prin contractul de leasing.

Tratamentul fiscal al acestor operatiuni, în lipsa unor prevederi fiscale specifice, va urma tratamentul contabil. Astfel, nu va mai exista un venit impozabil la vânzarea bunului. Aceasta abordare se fundamenteaza pe prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, art. 19, care precizeaza ca veniturile si cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementarilor contabile.

Cum din punct de vedere contabil aceasta tranzactie nu determina recunoasterea unui venit si implicit a unor cheltuieli aferente scoaterii din gestiune, locatarul/utilizatorul va înregistra primirea unei finantari si va deduce fiscal dobânda si celelalte costuri aferente finantarii, în conditiile prevazute de Codul Fiscal.

În situatia în care tranzactia de vânzare si închiriere a aceluiasi activ are ca rezultat un leasing operational, întreprinderea care cedeaza imobilizarea va contabiliza vânzarea acesteia (înregistrând un venit impozabil si a cheltuielilor cu scoaterea din gestiune a activului) si închirierea activului. Operatiunea de închiriere a activului în regim de leasing operational se contabilizeaza de utilizator conform reglementarilor legale privind aceste operatiuni, iar fiscal utilizatorul va deduce chiria pe perioada contractului de leasing.

5 comentarii

Posteaza un comentariu

Nume*

Email*

Validare*