1 Sep 2014 0 Comentarii
Deleveraging, provizioane, credite neperformante. Sunt trei cuvinte din jargonul bancar ce nu inseamna nimic pentru cei mai multi romani, dar care exprima niste fenomene din piata bancara cu un impact nebanuit pentru banci dar si pentru toti cei care au conturi, credite, depozite bancare. Seful supravegherii din BNR, Nicolae Cinteza (foto), explica, pe intelesul tuturor, care este intelesul celor trei cuvinte si cum se reflecta acestea in masurile de supraveghere a bancilor pe care le adopta banca centrala, in activitatea bancilor si a relatiei acestora cu clientii.
Deleveraging
Deleveraging (dezintermediere) este un cuvant rostit tot mai des in ultimul tip de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, aparut in vocabularul nostru imediat dupa criza, atunci cand bancile straine au inceput sa-si retraga imprumuturile acordate subsidiarelor locale, imprumuturi utilizate de acestea pentru acordarea de credite in Romania.
Bancile romanesti au putut sa acorde atat de multe credite inainte de criza tocmai datorita acestor imprumuturi luate de la bancile-mama din Austria, Franta, Italia sau Grecia, in conditiile in care volumul de depozite locale, resursa traditionala de credite pentru banci, era insuficienta si mult mai scumpa decat cea in valuta, in euro sau franci elvetieni.
Bancile au profitat de dobanzile mult mai mici la euro sau franci elvetieni pentru a acorda multe credite in valuta, subestimand riscul valutar. Astfel ca dupa izbucnirea crizei din 2008, cand euro si francul s-au apreciat foarte mult in raport cu leul, multi oameni si firme nu si-au mai putut plati ratele la credite.
Dupa izbucnirea crizei din 2008, odata cu reducerea drastica a creditelor acordate de banci, respectivele imprumuturi de la bancile-mama nu mai aveau de ce sa creasca. Dimpotriva, ele au inceput sa scada, odata ce ajungeau la scadente, intrucat orice imprumut trebuie rambursat la termen. Acum, bancile-mama din strainatate, afectate si ele de criza, aveau nevoie de aceste fonduri pentru a-si rezolva problemele de acasa.
In aceste conditii, exista pericolul ca bancile-mama sa retraga fonduri masive din Romania, pentru a le folosi pentru a cosolida situatia grupului din Italia, Grecia sau Austria, ceea ce ar fi redus drastic resursele bancilor romanesti destinate acordarii de noi credite in tara. In acest scop s-a semnat Initiativa de la Viena, pentru o reducere controlata a expunerilor bancilor straine in Romania si in alte tari din regiune.
Astfel ca pe parcursul ultimilor 5 ani, din finantarile de 20 de miliarde de euro acordate de bancile-mama subsidiarelor locale inainte de criza, in jur de 8 miliarde de euro au fost deja rambuursare, adica aproape jumatate.
Aceasta reducere a finantarilor de la bancile straine afecteaza, fireste, capacitatea bancilor romanesti de a acorda credite, intrucat acestea au ramas cu mai putine resurse, ba chiar este principala cauza pentru mentinerea creditarii la volume mai scazute decat inainte de criza, dupa cum a precizat guvernatorul BNR, Mugur Isarescu.
Impactul negativ al acestui fenomen a fost insa atenuat intr-o mare masura de cresterea depozitelor atrase de banci de la populatia si firmele romanesti, care au avansat permanent de-a lungul ultimilor cinci ani si care au inceput astfel sa ia locul depozitelor straine atrase sub forma de imprumutri de la bancile-mama.
Astfel ca unele dintre cele mai mari banci romanesti au ajuns sa se autofinanteze, adica sa acorde credite exclusiv din depozitele atrase de la clientii romani, fara a mai avea nevoie de credite de la bancile-mama. Si fara sa fie nevoite sa recurga la alte solutii de atragere de resurse, precum emisiuni de obligatiuni pe piata locala, alternativa la care alte banci au inceput insa sa apeleze in ultimul timp.
Provizioane si credite neperformante
Sa trecem acum la al doilea termen bancar: provizioanele. Odata cu derularea procesului de deleveraging, care a fost, dupa cum am vazut, unul destul de usor pentru banci, intrucat au beneficiat de cresterea depozitelor locale, bancile s-au confruntat si se confrunta in continuare cu problema creditelor neperformante, adica acele imprumuturi pe care multi romani nu le mai pot rambursa, din cauza recesiunii, astfel ca s-a ajuns ca 22% (rata creditelor neperformante) dintre creditele acordate de bancile romanesti sa nu mai poata fi returnate.
Ce trebuie sa faca o banca atunci cand constata ca un client nu-si mai poate plati ratele la un credit? Banca trebuie sa acopere din propriul capital pierderea respectiva, ceea ce inseamna sa constituie provizioane, adica garantii pentru pierderea estimata dintr-un credit nerambursat.
Cum se face, concret, acest lucru? De exemplu, in cazul unui credit ipotecar de 100.000 de euro ajuns neperformant, deci pe care clientul nu-l mai poate rambursa, banca estimeaza ca va mai putea recupera 60.000 de euro, adica pretul estimat cu care va vinde casa cu care a fost garantat imprumutul. Restul de 40.000 de euro din imprumut, ce este mult mai greu de recuperat decat o garantie imobiliara, trebuie acoperit din banii bancii, asadar se face un provizion de valoarea respectiva.
In cazul unui credit negarantat ajuns neperformant, fireste ca banca trebuie sa constituie provizioane de 100%, care acopera integral valoarea creditului sau diferenta pana la valoarea estimeaza ca mai poate fi recuperata. De exemplu, daca banca estimeaza ca dintr-un credit negarantat de 10.000 de euro mai poate recupera doar 10%, atunci face provizion pentru diferenta de pana la 10.000, adica 9.000 de euro.
Problema este ca, dupa cum a constatat BNR, o serie de banci au supraevaluat atat garantiile aferente creditelor, cat si valoarea sumei ce mai poate fi recuperata, cu scopul de a face provizioane mai putine si implicit de a raporta pierderi mai mici sau profituri.
"Cand am trimis auditorul sa evalueze garantia, acesta a constatat ca respectiva casa pusa garantie pentru credit se poate vinde cu doar 20.000 de euro, nu cu 60.000 de euro, cat a estimat banca. Ceea ce inseamna ca banca trebuia sa faca un provizion dublu, de 80.000 de euro si nu de 40.000 de euro", spune Nicolae Cinteza, pentru Bancherul.ro. El mentioneaza ca bancile au raportat corect rata de neperformanta, adica au incadrat respectivele credite la categoria neperformante, problema e ca nu le-au provizionat suficient.
BNR a derulat si la finalul anului 2013 un exercitiu de reevaluare a colateralului (garantiilor) bancilor, proces in urma caruia bancile au fost nevoite sa-si majoreze provizioanele cu nu mai putin de 1 miliard de euro. Acum urmeaza un nou val de verificari la banci, cu ajutorul auditorilor, precizeaza Nicolae Cinteza, pentru a se verifica cat de aproape de realitate au evaluat acestea valoarea garantiilor si cat de mult vor recupera din creditele neperformante. Ce impact ar putea avea aceasta noua evaluare? Seful supravegherii din BNR nu se hazardeaza sa ofere o estimare: "Vom vedea la finalul evaluarii".
