30 Apr 2014 0 Comentarii
Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a emis astazi o decizie potrivit careia instantele de judecata din Ungaria pot modifica prevederile contractelor de credit in valuta, in cazul in care acestea contin clauze abuzive, precum cele referitoare la cursul de schimb care se aplica pentru calcularea ratelor, precum si daca termenii contractului nu sunt exprimati intr-un limbaj simplu si inteligibil.
Decizia a fost emisa la solicitarea Kuria (Curtea suprema din Ungaria), care judeca procesul unei familii maghiare impotriva OTP Bank, cei doi sustinand ca este abuziva prevederea din contractul de credit care stabileste ca ratele pentru rambursarea imprumutului se stabilesc la cursul de vanzare al bancii, mai mare decat cel de cumparare luat in calcul in momentul acordarii imprumutului.
CJUE a dat dreptate clientilor OTP, sustinand ca diferenta dintre cursul de vanzare si cel de cumparare nu poate fi considerat un serviciu oferit de banca, asadar nu poate fi imputat clientilor.
In consecinta, instanta nationala poate modifica constractul de imprumut, in cazul in care constata ca prevederea este abuziva.
Decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene
Consumatorii care contractează un împrumut in valuta trebuie să poata evalua consecintele economice ale aplicării unei rate de schimb (rata de vânzare) la rambursarea împrumutului, care este diferita de cea aplicabila la calcularea valorii creditului in momentul acordarii (rata de cumpărare), se arata intr-o decizie publicata astazi de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), in cazul a doi consumatori din Ungaria care au dat in judecata OTP Bank (Cazul C-26/13 Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt ).
Instanta natională poate înlocui o clauza abuziva cu o dispozitie de drept intern, cu scopul de a restabili un echilibru între părtile din contract si pentru a păstra valabilitatea acestuia, adauga CJUE.
Iata ce se mai arata in decizia CJUE:
„Potrivit directivei privind clauzele abuzive (Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, JO 1993, L 95, p. 29), clauzele abuzive dintr-un contract încheiat cu un vânzător sau un furnizor nu sunt obligatorii pentru consumatori. Cu toate acestea, în ceea ce priveste termenii care definesc obiectul principal al contractului si caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, si fata de serviciile sau bunurile oferite în schimb, pe de altă parte, directiva autorizează statele membre să prevadă în legislatia natională ca respectivii termeni nu sunt supusi unei evaluări a caracterului lor abuziv daca sunt exprimati într-un limbaj simplu si inteligibil. Legislatia maghiară de punere în aplicare a directivei prevede o astfel de excludere.
La data de 29 mai 2008, dl Kasler si dna Káslerné Rábai au încheiat un contract pentru un credit ipotecar într-o monedă străină, cu o bancă din Ungaria. Banca le-a acordat debitorilor un împrumut de 14 400 000 de forinti maghiari (HUF), aproximativ 46 867 euro.
Contractul prevedea că rata de schimb în franci elvetieni a sumei împrumutului să se facă pe baza ratei de cumpărare a schimbului valutar aplicata de bancă în ziua în care banii au fost virati. În conformitate cu aceasta prevedere, suma împrumutului a fost stabilită la 94 240,84 CHF. Cu toate acestea, conform contractului, suma în forinti maghiari pentru fiecare rată lunară ce urma să fie plătită, urma sa fie stabilita, cu o zi înainte de data scadenta a ratei, în functie de rata de schimb aplicată de banca pentru vânzarea de franci elvetieni.
Domnul si doamna Kasler a introdus o actiune în fata instantei maghiare contestand prevederea din contract care permite bancii sa calculeze ratele lunare in functie de rata de vânzare la cursul de schimb pentru francul elvetian. Ei sustin caracterul abuziv al acestei prevederi, intrucat in acest fel se aplica o rata de schimb diferită de cea utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispozitie.
Kuria (Curtea Supremă din Ungaria), pronuntându-se în apel, a solicitat Curtii de Justitie a Uniunii Europene să stabilească dacă prevederea cu privire la cursul de schimb aplicabil la un contract de împrumut denominat în valută se referă la obiectul principal al contractului sau la raportul calitate/pret al bunuri sau serviciilor furnizate. Acesta doreste, de asemenea, să stie, dacă prevederea contestată poate fi considerată ca fiind într-un limbaj simplu si inteligibil, astfel incat sa nu poata fi supus unei evaluări a corectitudinii acestuia, în conformitate cu directiva european.
În cele din urmă, instanta maghiară doreste să afle dacă, în cazul în care contractul nu poate continua daca este eliminata clauza abuziva, instanta natională este autorizata să modifice sau să completeze contractul.
Curtea reaminteste, în primul rând, că interdictia privind stabilirea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului trebuie să fie interpretata strict si poate fi aplicata numai prevederilor care stabilesc obligatiile esentiale ale contractului. Kuria este cea care trebuie sa determine daca prevederea în litigiu constituie o obligatie esentială a contractului încheiat de domnul si doamna Kasler.
Mai mult decât atât, Curtea notează că examinarea caracterului abuziv al prevederii în cauză nu poate fi evitata pe motiv că se referă la caracterul adecvat al pretului si remuneratiei, pe de o parte, si fată de serviciile sau de bunurile furnizate, pe de altă parte. Aceasta prevedere doar determină rata de conversie dintre florintul maghiar si francul elvetian, în scopul calculării ratelor, fără ca banca sa furnizeze un serviciu de schimb valutar. În absenta unui astfel de serviciu, costurile financiare care rezultă din diferenta dintre pretul de cumpărare si de vânzare a ratelor de schimb, care trebuie să fie suportate de către debitor, nu poate fi considerat o remuneratie pentru un serviciu oferit.
În al doilea rând, Curtea precizează că un termen care defineste obiectul principal al contractului este scutit de o evaluare a caracterului sau abuziv numai dacă este într-un limbaj clar si inteligibil. În această privintă, Curtea precizează că această cerintă nu se limitează la claritate si inteligibilitate din punct de vedere pur structural si gramatical. Dimpotrivă, contractul de credit trebuie să stabilească într-un mod transparent motivul si particularitătile mecanismului de conversie valută. Astfel, Kuria trebuie sa determine dacă consumatorul mediu, care este suficient de bine informat si suficient de atent si de avizat, pe baza materialelor promotionale si informatiilor furnizate de către creditor în cursul negocierii contractului de împrumut, este nu doar constient de existenta diferentei dintre cursul de schimb pentru vânzare si cel de cumpărare a unei valute, dar, de asemenea, să fie în măsură să evalueze consecintele care decurg din aplicarea ratei de vânzare pentru calculul ratelor de rambursare si pentru costul total al sumei împrumutate.
În cele din urmă, Curtea observă că, în cazul in care eliminarea unei clauze abuzive face contractul inaplicabil, ca în cazul de fată, directiva nu interzice instantei nationale sa înlocuiasca termenul în litigiu cu o prevedere suplimentară a legislatiei nationale. O astfel de abordare permite atingerea obiectivului directivei, care constă în restabilirea unui echilibru între părti, păstrând, pe cât posibil, validitatea contractului ca un întreg.
Dacă o astfel de înlocuire a termenilor contractuali nu ar fi permisa si daca instanta de judecată ar fi obligata să anuleze contractul, caracterul disuasiv al sanctiunii nulitătii, precum si obiectivul de a se încerca protejarea consumatorior ar putea fi puse în pericol.
În cazul de fată, o astfel de anulare ar avea drept consecintă faptul că întreaga suma datorată ar deveni scadenta. Ceea ce ar depasi probabil capacitatea financiara a consumatorilor si, ca urmare, să-i penalizeze mai degrabă pe ei decât pe banci care, în consecintă, s-ar putea să nu fie descurajati de la introducerea unor astfel de termeni in contracte.
NOTĂ: Instantele din statele membre au posibilitatea, în litigiile care au fost sesizate, să adreseze întrebări Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii Europene. Curtea de Justitie nu solutionează litigiul national. Este de competenta instantei nationale sau tribunalului să solutioneze cauza în conformitate cu decizia Curtii, care este obligatorie pentru celelalte instante care sunt sesizate cu o problemă similară la nivel national.
