Daca mi se fura cardul de credit, banca ma despagubeste? (Episodul 3)

Dupa ce am avut ghinionul sa mi se fure cardul de credit si nesansa ca hotul sa-mi goleasca, in mai putin de doua ore, limita de credit zilnica de aproape 10.000 de lei, efectuand doar trei tranzactii la un magazin de lux, fara sa i se ceara codul PIN, mi-am pus urmatoarea intrebare: chiar am ramas de paguba?

Stiam ca bancile ne indeamna sa ne facem un card tocmai pentru a fi feriti de riscul ca cineva sa ne fure banii din buzunar. Daca banii sunt pe un card, hotul fura practic un simplu plastic, usor si rapid de inlocuit, el neputand face nimic cu cardul daca nu stie PIN-ul sau daca numele de pe card nu corespunde cu cel de pe buletin.

Cand m-am dus insa la banca sa-i intreb ce se intampla in acest caz, consilierul bancii mi-a raspuns, stupefiant de surprinzator pentru mine, dar in acelasi timp cu o seninatate si o siguranta perfecta din partea lui, sa-mi iau adio de la banii cu care hotul reusise sa cumpere, cu cardul meu, obiecte de lux dintr-un magazin.

Raspunsul mi s-a parut cu atat mai surprinzator, cu cat atat politia cat si banca stiau, in urma investigatiilor, despre ce magazin este vorba, cand s-a facut tranzactia, ce s-a cumparat, ba chiar exista si o imagie a hotului, inregistrata de camera video din respectivul magazin!

Potrivit politistilor, imaginea respectiva nu surprinde insa figura hotului, asa incat ancheta se pare ca va evolua destul de dificil.

Insa chiar daca politia ar prinde rapid hotul, ma intreb daca mai poate recupera si lucrurile cumparate cu cardul meu. Probabil ca nu, si oricum procedurile judiciare presupun o ancheta iar apoi o judecata a hotului, ceea ce inseamna destul de mult timp.

Asa incat ma gandeam ca ar fi normal ca banca sa-mi puna la dispozitie suma de bani furata inainte ca aceste proceuduri juridice sa se efectueze. Pentru ca, la fel de normal ar fi ca banca sa-si asume riscul unor astfel de cazuri, avand asadar la dispozie sume de bani cu care sa-si despagubeasca clientii fraudati.

Mai ales ca exista si dovada fraudei! Hotul a reusit sa treaca prin doua filtre de securitate la tranzactia cu un card, respectiv introducerea codului PIN, un cod pe care doar detinatorul cardului il stie, precum si identificarea utilizatorului cardului (comerciantul poate cere un act de identitate prin care sa verfice daca numele de pe card corespunde cu cel de pe buletin). Insa mai exista a treia masura de securitate la tranzactia cu cardul, care este, de fapt, o dovada in cazurile de frauda: semnatura celui care efectueaza tranzactia, utilizatorul cardului, hotul in cazul nostru.

Cu alte cuvinte, banca are dovada fraudei: semnatura hotului pe chitantele cu care s-au facut tranzactiile, semnatura care nu coincide cu cea a utilizatorului cardului. Banca s-a asigurat astfel ca a existat, intr-adevar, o frauda.

Insa chiar si in aceste conditii, banca spune ca nu ma poate despagubi! De ce? Pentru ca, potrivit contractului semnat intre mine si banca privind utilizarea cardului, precum si normei Bancii Nationale privind tranzactiile cu carduri, banca nu se face vinovata de faptul ca eu am pierdut cardul, ceea ce e si normal, asa incat nici nu se simte obligata sa ma despagubeasca. Mai simplu spus: ai pierdut cardul, sa-ti fie de bine, e ca si cum ti-ai fi pierdut portofelul plin de bani. Asadar, nici o diferenta intre a avea un card si a avea un portofel plin de bani.

Ciudat, mi-am spus. Oare chiar asa sa spuna legea? Asa incat am consultat regulamentul BNR cu privire la tranzactiile electronice. Este vorba de Regulamentul BNR nr. 6 din 11/10/2006 privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica si relatiile dintre participantii la tranzactiile cu aceste instrumente.

Iata ce prevede acest regulament cu privire la cazurile de frauda:

“Art. 22 alin 5: Emitentul (cardului, adica banca) raspunde pentru pierderile suferite de detinatorul cardului (adica eu) la platile cu un instrument de plata electronica, astfel:
b) pentru valoarea tranzactiilor initiate dupa momentul anuntarii emitentului de catre utilizator a pierderii, furtului, distrugerii, blocarii, compromiterii, functionarii defectuoase a instrumentului de plata electronica ori a posibilitatii existentei unei copii a acestuia sau
cunoasterii codului PIN/ codului de identificare/parolei de catre persoane neautorizate;
c) pentru valoarea tranzactiilor neautorizate de utilizator, derulate prin utilizarea frauduloasa a numarului de card fara folosirea codului (parolei) de securitate".

Mie mi s-a parut ca prevederea de la litera c) e destul de clara: adica banca este raspunzatoare pentru pierderile suferite de mine daca cineva (hotul, in cazul meu) mi-a folosit cardul (adica mi-a furat banii de pe el) fara a utiliza parola. Aici este vorba despre tranzactiile cu cardul pe internet, unde se foloseste numarul cardului si o parola de securitate.

(Continuarea, in episodul urmator)

Vasile COMAN

Alte stiri

3 comentarii

Ali
24 Feb 2008

Cred ca persoana de la magazin trebuia sa verifice daca semnatura de pe card corespunde cu cea de pe chitanta. In acest caz trebuie sa raspunda mai intai vanzatorul, el este primul vinovat. Daca vedea ca semnatura nu corespunde trebuia sa ceara document de identitate. Mie mi s-a intamplat sa mi se ceara si m-am bucurat, tocmai pentru acest lucru. Ali

Cristina
25 Feb 2008

Ca si in cazul erorilor, nu poti face refuz la plata? si comerciantul daca nu dovedeste semnatura ta (valida) ... pierde.

Cezar
25 Feb 2008

Hm...Fratilor incercati carduri simple fara embosari si fite ca sa nu mai aveti surprize. Cardurile embosate nu solicita obligatoriu PIN. Mergeti la Pizza Hut si testati. Baietii de la Garanti nu prea cer asa ceva la un VISA classic. Pacat... Eu as obliga bancile sa impuna pentru Romania ca toate cardurile sa solicite PIN. Pentru cateva carduri internationale noi luam tepe de ne ia naiba. Nu-i corect !!!

Posteaza un comentariu