Curtea Constitutionala explica cum trebuie aplicat principiul impreviziunii: darea in plata se poate face doar in cazurile sociale, altfel creditul se renegociaza

Curtea Constitutionala explica cum trebuie aplicat principiul impreviziunii: darea in plata se poate face doar in cazurile sociale, altfel creditul se renegociaza

Curtea Constitutionala a publicat motivarea deciziei referitoare la Legea nr.77/2016 privind darea in plata, in care a stabilit ca legea se poate aplica doar daca instantele de judecata constata existenta principiului impreviziunii din Codul Civil in contractele de credite ipotecare, adica aparitia unei situatii exceptionale, precum criza financiara, care sa-l fi determinat pe detinatorul unui credit sa nu-si mai poata plati creditul.

Legea darii in plata, redactata de avocatul Gheorghe Piperea si promovata in Parlament de Daniel Zamfir, fost deputat, in prezent senator din partea PNL, prevede ca detinatorul unui credit imobiliar poate sa dea bancii locuinta si astfel sa scape de credit, chiar daca valoarea acestuia este mai mare decat valoarea locuintei, asadar poate scapa de toate datoriile. 

Legea permite darea in plata indiferent daca detinatorul ceditului poate sa nu sa-si achite ratele, fapt contestat de banci, BNR si alte institutii, care au cerut ca legea sa se aplice doar in cazurile sociale, adica celor care au dificultati in rambursarea imprumutului.

Curtea Constitutionala a decis insa sa modifice legea, dar fara a da dreptate nici initiatorilor legii, sustinuti de politicieni, asociatiile de protectie a consumatorilor si ANPC, nici bancilor si BNR.

Curtea a gasit o solutie de mijloc, echilibrata, si anume aplicarea legii tuturor clientilor bancilor, dar cu conditia ca o instanta de judecata sa constate existenta impreviziunii, principiu stipulat explicit in noul Cod Civil, dar prevazut implicit si aplicat si in vechiul Cod din 1864, in vigoare la data acordarii creditelor ipotecare, majoritatea in euro si franci elvetieni (CHF), in perioada 2007-2008.

Totusi, Curtea a stabilit ca darea in plata si implicit terminarea contractului este posibila doar in cazurile sociale, cand continuarea contractului de credit nu se mai justifica. In celelalte cazuri, in care se constata existenta impreviziunii, dar detinatorul creditului doreste si poate sa-si cotinue creditul, bancile vor fi obligate sa renegocieze contractele de credit pentru a le adapta noilor conditii economice.

"În esență, impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepțional și exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privința amplorii și efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligațiilor prevăzute de acesta. Drept urmare, clauzele contractului cu executare succesivă în timp trebuie adaptate în mod adecvat la noua realitate în măsura survenirii unui risc care se circumscrie ideii de impreviziune", se arata in motivarea Curtii.

Curtea a decis ca este nevoie de aplicarea principiului impreviziunii tocmai pentru a justifica scopul legii darii in plata, si anume "ideea de echitate și împărțirea riscurilor contractuale în executarea contractului de credit."

Curtea precizeaza ca principiul fundamental al dreptului civil, denumit "pacta sunt servanda", potrivit caruia un contract trebuie executat conform prevederilor sale, care au putere de lege, principiu invocat adesea de banci si de BNR, poate fi supus unor "atenuări impuse de situații ce intervin pe parcursul executării contractului, situații care nu au putut fi avute în vedere la încheierea acestuia și care pun una dintre părțile din contract în situația de a nu-și mai putea onora obligațiile contractuale."

Darea in plata, posibila doar cand un credit nu mai este util social; altfel se renegociaza

Modul  in care se poate aplica principiul impreviziunii este explicat acum de Curtea Constitutionala, prin motivarea deciziei publicata ieri.

Curtea spune ca "determinarea împrejurărilor care justifică aplicarea impreviziunii, concept derivând din buna-credință care trebuie să caracterizeze executarea contractului, trebuie realizată ținându-se cont de ideea de risc al contractului.

Acesta trebuie analizat dintr-un punct de vedere bivalent atunci când acesta se materializează; astfel, contractul în sine presupune un risc inerent asumat în mod voluntar de cele două părți ale contractului, în baza autonomiei lor de voință, principiu care caracterizează materia încheierii contractului, și unul supra-adăugat care nu a putut face obiectul in concreto a unei previzionări de către niciuna dintre acestea, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanților și care ține de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul a quo.

Impreviziunea vizează numai riscul supra-adăugat și, în condițiile intervenirii acestuia, este menită să reamenajeze prestațiile la care părțile s-au obligat în condițiile noii realități economice/juridice.

Ea nu are drept scop revenirea la prestațiile de la momentul a quo al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părți la același moment, fiind, așadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului.

Adaptarea are loc atunci când utilitatea socială a contractului poate fi menținută, pe când încetarea atunci când în cazul intervenirii noilor condiții contractul își pierde utilitatea socială. În consecință, Curtea reține că revine, în primul rând, părților obligația de a renegocia contractul, iar, în al doilea rând, renegocierea trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate."

Asadar, Curtea Constitutionala spune ca impreviziunea se poate aplica numai in cazul aparitiei riscului "supra-adăugat", care este un risc imposibil de previzionat de catre banca sau client si care tine de elemente ce nu puteau fi avute in vedere in momentul semnarii contractului.

Curtea mai precizeaza ca "evaluarea intervenirii acestui risc trebuie privită și realizată în ansamblu, prin analiza cel puțin a calității și pregătirii economice/juridice a cocontractanților [dihotomia profesionist/consumator], a valorii prestațiilor stabilite prin contract, a riscului deja materializat și suportat pe perioada derulării contractului de credit, precum și a noilor condiții economice care denaturează atât voința părților, cât și utilitatea socială a contractului de credit."

Intrebarea e: criza economica si deprecierea puternica a leului fata de francul elvetian sunt riscuri "supra-adugate"? Cel mai probabil. Pentru ca, spre deosebire de un profesionist, adica o banca, cei mai multi oameni nu au fost constienti de riscul aparitiei unei crize financiare si de cresterea excesiva a cursului valutar.

In acelasi timp, bancile pot fi acuzate si de faptul ca au transferat asupra clientilor intreaga povara a acestor riscuri, cel valutar si al crizei economice.

Motiv pentru care Curtea spune ca impreviziunea se poate aplica nu doar prin darea in plata a locuintei si incetarea contractului, ci si prin modificarea unui contract de credit conform noilor realitati, de exemplu prin diminuarea ratei lunare care a crescut foarte mult din cauza cursului de schimb. 

Mai mult, si poate cel mai important, darea in plata si incetarea contractului poate avea loc doar cand contractul de credit "își pierde utilitatea socială".

Ce poate sa insemne "utilitatea sociala"? Judecatorii vor fi cei care vor decide. Ar putea fi vorba, de exemplu, de faptul ca rata la un credit a devenit atat de impovaratoare, incat afecteaza viata normala a unei familii, iar aceasta doreste sa renunte la credit si sa paraseasca locuinta.

Pe de alta parte, un credit ar putea fi considerat ca este "util social" daca in urma renegocierii rata lunara devine suportabila iar familia poate sa o plateasca fara sa-i fie afectata viata si doreste sa ramana in continuare in respectiva locuinta.

Renegocierea contractelor trebuie facuta, in primul rand, intre banca si client, abia apoi in justitie, mai precizeaza Curtea Constitutionala.

Impreviziunea se aplica in conditiile echitatii si bunei-credinte

Curtea Constitutionala mai precizeaza ca instantele de judecata trebuie sa analizeze "cu maxima rigoare" existența situației neprevăzute (condiție obiectivă) și a efectelor sale asupra executării contractului, a bunei-credințe în exercitarea drepturilor și obligațiilor contractuale ale părților (condiții subiective), precum și a echității (ce presupune atât o latură obiectivă, cât și una subiectivă).

Curtea subliniaza ca principiul impreviziunii, prin renegocierea contractelor sau darea in plata, se poate aplica doar daca cele doua parti din contract, banca si client, si-au respectat cu buna-credinta obligatiile contractuale.

In privinta echitatii, Curtea precizeaza ca este vorba de principiul exactei compensatii si egalitatea de tratament, precum si luarea in considerare a slabiciunii unei parti contractate, respectiv consumatorul.

"De asemenea, Curtea constată că regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credință și echitatea, în condițiile schimbării fundamentale a condițiilor de executare a contractului.

Ca principiu general, echitatea se manifestă sub două aspecte: obiectiv - denumind principiul exactei compensații cu implicarea egalității de tratament - și subiectiv - însemnând luarea în considerare a unei situații particulare, de regulă, slăbiciunea unei părți contractante. Rămânând la același nivel general, funcțiile echității sunt de interpretare și de completare a normelor juridice, inclusiv a voinței exprimate a părților...

...echitatea, corolar al bunei-credințe, guvernează contractul civil de la nașterea sa până la epuizarea tuturor efectelor, independent de existența unei clauze exprese în cuprinsul contractului.

Așadar, executarea unui contract civil este legitimă atâta timp cât este rezultatul întrunirii cumulative a celor două principii (forța obligatorie și executarea cu bună-credință), principii care nu au existență de sine-stătătoare, ci se condiționează reciproc.


Citeste articolul integral pe Bancherul.ro

Taguri:

Alte stiri

0 comentarii

Posteaza un comentariu