Ghiseul Bancar

BNR critica acum bancile ca inainte de criza si-au impovarat clientii cu dobanzi si comisioane mari, dar de ce a tacut atunci si nu a luat masuri?

BNR critica acum bancile ca inainte de criza si-au impovarat clientii cu dobanzi si comisioane mari, dar de ce a tacut atunci si nu a luat masuri?

BNR sustine, in raportul de stabilitate financiara din acest an, ca a avertizat cu privire la respectivele pericole si chiar a luat masuri preventive, insa datele din rapoartele din 2007 si 2008 arata altceva, si anume ca atunci BNR a luat, dimpotriva, masuri de stimulare a creditarii, inclusiv a celei din valuta.

Iata ce spune BNR in raportul privind stabilitatea financiara din 2016, publicat recent:

"Creditele neperformante își au originea în perioada creșterii economice nesustenabile și a intrărilor semnificative de capital (anii 2007-2008).

La nivelul creditării populației, pe partea cererii,
(i) educația financiară scăzută a debitorilor cu privire la riscurile asumate prin contractele de credit și
(ii) apetitul pentru îndatorare excesivă pe fondul unor așteptări pozitive privind veniturile salariale și evoluția economiei au contribuit la acceptarea unor termeni de creditare împovărători.

Pe partea ofertei de credit, băncile au aplicat tehnici agresive de creditare a populației având ca rezultat creșterea rapidă a bilanțului în dauna unei creșteri sustenabile.

În perioada premergătoare crizei, comportamentul unor bănci nu poate fi calificat ca adecvat, având în vedere:

(i) acordarea de credite cu dobândă promoțională fixă pe o perioadă determinată, iar ulterior variabilă - ce a permis îndatorarea debitorilor cu venituri reduse și amânarea pentru anii viitori a impactului unui serviciu majorat al datoriei, cu explicarea insuficientă a riscurilor asociate debitorilor,

(ii) acordarea de credite cu dobândă variabilă având o marjă aplicată unui indice de referință intern, în condiții de transparență scăzută a modului de determinare a acestuia,

(iii) practicarea unor comisioane excesive de administrare a creditului sau a contului curent aferent creditului, inclusiv prin aplicarea de comisioane la suma inițial acordată.

BNR sustine ca a avertizat in numeroase randuri, inclusiv in Rapoartele de stabilitate financiara, cu privire la aceste practici, ba chiar a si adoptat masuri:

“BNR a avertizat în repetate rânduri, inclusiv în cadrul Rapoartelor asupra stabilității financiare, asupra posibilelor consecințe negative generate de practicile menționate.
În lipsa unor reacții mulțumitoare din partea băncilor privind riscurile semnalate, BNR a întărit măsurile macroprudențiale legate de gradul de îndatorare a populației (DSTI – debt service to income) și avansul minim necesar contractării unui credit (LTV – loan to value).”

In realitate, BNR nu numai ca nu a avertizat in rapoartele de stabilitate din 2007 si 2008 cu privire la respectivele practici neadecvate ale bancilor, ci chiar a adoptat masuri de relaxare a creditarii, care au permis bancilor sa acorde clientilor credite mai mari si cu un avans mai mic, majorandu-le astfel povara pe care au suportat-o dupa izbucnirea crizei.

Astfel, nici in Raportul privind stabilitatea financiara din 2007, nici in cel din 2008, BNR nu mentioneaza nimic despre riscurile aferente creditelor cu dobanda promotionala fixa in primii ani de creditare iar ulterior variabila, despre creditele cu dobanda variabila sau despre comisioanele de administrare ridicate.

BNR spune insa, in raportul din 2007, ca “exista o rigiditate a ajustării în jos a ratelor de dobândă la creditele curente comparativ cu ratele practicate la creditele noi, ceea ce poate sugera și proliferarea unor clauze contractuale de pseudo-fixare a dobânzilor (când tendința este descrescătoare) și implicit o menținere a unui serviciu al datoriei ridicat.

Spre exemplu, există produse de credit ce stipulează variabilitatea dobânzii, însă nu specifică referința, iar în cazul diminuării ratei de dobândă pentru noile produse de creditare, dobânda pentru produsele de creditare anterioare nu se modifică. “

BNR a stimulat creditarea in valuta in 2007-2008, in loc sa o restrictioneze

Pe de alta parte, BNR admite ca in 2007 a adoptat regulamente care au stimulat cresterea creditarii in general si in special a celei in valuta.

In raportul din iunie 2008, BNR mentioneaza ca “finalizarea procesului de validare a normelor prudențiale interne referitoare la creditarea persoanelor fizice a impulsionat oferta de împrumuturi a instituțiilor de credit.”

Este vorba de Regulamentul nr. 3/12.03.2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, intrat în vigoare în data de 14.03.2007. Până la sfârșitul anului 2007, 17 bănci au primit aprobarea Direcției de Supraveghere din BNR privind folosirea normelor interne de creditare conform noului regulament.

Ponderea creditului în valută în totalul împrumuturilor acordate sectorului neguvernamental (52,0 la sută la sfârșitul anului 2007) a depășit, după aproape un an și jumătate, ponderea creditului în monedă națională, fiind stimulată de aprecierea monedei naționale în prima parte a anului, anularea limitelor stabilite pentru expunerile rezultate din acordarea de împrumuturi în valută și accesul încă facil al instituțiilor de credit la sursele de finanțare externă.

Normele nr. 11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în valută au fost abrogate, începând cu luna ianuarie 2007, de Normele nr. 24/2006.

Oferta de credite a fost influențată, în principal, de:

(i) existența în continuare a unui excedent de lichiditate în cazul celor mai multe dintre băncile românești, alături de accesul încă facil la surse de finanțare din străinătate,

(ii) intensificarea concurenței în sistemul bancar românesc, prin creșterea considerabilă a numărului de jucători de pe piață și

(iii) ameliorarea percepției băncilor asupra situației financiare a clienților, pe fondul evoluțiilor favorabile ale economiei reale.

De asemenea, un rol important l-au avut și atenuarea de către banca centrală a unor măsuri de prudență bancară referitoare la creditele acordate persoanelor fizice, precum și mutarea responsabilității gestionării riscului de credit în sarcina băncilor comerciale.

Regulamentul BNR nr.3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, publicat în M.O. nr.177/14.03.2007 stipulează că nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare se stabilesc de împrumutători, diferențiat pe categorii de clientelă, în reglementările lor interne, care trebuie să fie validate de BNR.

Regulamentul precizează că, până la validarea de către BNR a reglementărilor interne ale instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, nivelul maxim al gradului de îndatorare este limitat la 40 la sută.

Regulamentul menționat a abrogat Normele BNR nr.10/2005, cu modificările și completările ulterioare, privind limitarea riscului de credit la creditele acordate persoanelor fizice, care impuneau o serie de cerințe de prudență bancară, printre care amintim:

a) limitarea valorii unui credit pentru investiții imobiliare la 75 la sută din valoarea imobilului pentru achiziționarea căruia se solicita creditul și/sau din valoarea devizului estimativ, precum și stabilirea unei limite minime pentru valoarea garanțiilor, respectiv 133 la sută din valoarea creditului;

b) impunerea unui nivel maxim de îndatorare globală, angajamentele totale de plată lunare putând să reprezinte cel mult 40 la sută din veniturile nete lunare ale solicitantului și, după caz, ale familiei acestuia;

c) impunerea unui nivel maxim de îndatorare pentru creditele de consum, angajamentele de plată lunare decurgând din acest tip de credite neputând depăși 30 la sută din veniturile nete lunare ale solicitantului și, după caz, ale familiei acestuia;

d) impunerea unui nivel maxim de îndatorare aferent creditelor pentru investiții, angajamentele de plată lunare decurgând din acestea neputând depăși 35 la sută din veniturile nete lunare ale solicitantului și, după caz, ale familiei acestuia.

Pe fondul aprecierii accelerate a monedei naționale în raport cu euro în prima parte a anului 2007, renunțarea de către banca centrală la măsurile de prudență bancară având ca obiect limitarea creditelor în valută a contribuit la reluarea ritmului rapid de creștere a acestei componente a creditului neguvernamental (ajungând să reprezinte 54 la sută din creditul neguvernamental în decembrie 2007), în detrimentul creditelor în lei.

Astfel, după o perioadă de aproape un an și jumătate, trendul ascendent consemnat de creditele în lei și-a schimbat sensul. Preponderența creditelor în valută este consecința înregistrării unui ritm anual de creștere de 73 la sută, în termeni reali, în anul 2007 (comparativ cu numai 28 la sută în decembrie 2006, dată la care măsurile de limitare aplicate de banca centrală erau încă în vigoare).