1. Home
2. Ce trebuie sa stii
3. PENSII

23-07-2008 0 Comentarii

Liviu Voinea, director de cercetare al Grupului de Economie Aplicatã (GEA), a acordat ziarului Azi un interviu în care evidenþiazã carenþele ºi riscurile sistemelor de pensii private din România. GEA este o organizaþie non-guvernamentalã independentã ºi apoliticã, fondatã în 2004, care reuneºte unii dintre cei mai prestigioºi economiºti români, activând în domeniul cercetãrii ºi în cel academic.

Existã garanþii serioase cã banii depuºi în sistemul pensiilor private vor da randamentul preconizat?

Nu existã nicio garanþie realã. În prezent se prevede doar o garanþie nominalã (valoarea nominalã a contribuþiilor) minus comisioanele de ad-ministrare. Dar, în 30 de ani, cât dureazã între momentul contribuþiei ºi momentul plãþii pensiei, la o inflaþie anualã de 2-3% (presupunând cã intrãm în zona euro ºi vom avea ºi noi o astfel de inflaþie micã), valoarea realã a contribuþiilor nominale se injumãtãþeºte.
Deci, eu depun azi 10 lei, ºi peste 30 de ani mi se garanteazã cã voi primi înapoi 5 lei minus 1 leu comision...Aceasta este o mare afacere pentru administratorii fondurilor de pensii, dar nu ºi pentru contribuabili.
Se mai intenþioneazã sã se introducã o marjã de variaþie în jurul randamentului mediu al pieþei, iar limitele marjei sã fie supravegheate de comisia naþionalã de resort (pensii private); deci, o garanþie indirectã cã un fond nu va evolua mult mai rãu decât media celorlalte fonduri. Dar, randamentul mediu al pieþei poate fi sub dobânda medie, sub inflaþie, sau în caz de recesiune poate fi chiar negativ.
În opinia mea, ar trebui garantatã valoarea realã a contribuþiilor, deci mãcar o garantare cu inflaþia (inflaþia din România).

Cu toate astea, cotizanþii nu sesizeazã cã nu existã asemenea garanþii, asimilând contribuþia la pensii cu un fel de economisire...

Fondurile de pensii sunt, într-adevãr, un mecanism de economisire. Însã, dacã tot sunt forþat sã contribui la ele, nu vreau sã mã îmbogãþesc din asta, dar mãcar sã nu fiu furat - adicã mãcar sã primesc inapoi, la limitã, ceea ce am de-pus. Desigur, asta ar reduce profitabilitatea fondurilor de pensii, pentru cã ar fi obligate sã constituie provizioane pentru sumele res-pective, dar grija mea nu este pentru profitul altora, ci pentru siguranþa mea; iar fondurile au oricum destule oportunitãþi de profit, având în vedere cã li se pune pe tavã o masã de contributori de peste 3 milioane de oameni.
Acestea sunt, de altfel, cele mai mari afaceri - acolo unde încasezi azi ºi trebuie sã plãteºti peste 30 de ani; în 30 de ani se pot schimba atât de mul-te, dar banii daþi astãzi rãmân daþi.

Credeþi cã pensiile private ar trebui sã fie exclusiv facultative, iar, în consecinþã, contribuabilii sã nu mai fie forþaþi sã cotizeze prin pilonul 2?

Pilonul 2 este un experiment al Bãncii Mondiale, încercat doar în Estul Europei ºi în unele þãri latino-americane. În Chi-le a fost un eºec, în Ungaria nu s-a atins randamentul scontat dupã primii 6-7 ani de funcþionare, iar pânã la urmã niciun sistem din Estul Europei nu a ajuns la maturitate, ca sã se poatã numi succes - adicã nu s-au plãtit încã primele pensii din acest pilon 2. Cred cã obligativitatea pensiilor private încalcã nu doar bunul simþ, ci ºi Constituþia; în special articolele referitoare la interzicerea discriminãrii (aici avem o discriminare bazatã pe vârstã) ºi la obligativitatea contribuþiei prin taxe ºi impozite la bugetul de stat (ori, aici avem o contribuþie prin taxe ºi impozite la bugetele unor fonduri private).
Statul s-a transformat, dintr-un prost administrator de pensii publice, în cel mai mare a-gent de vânzãri al pensiilor private. ªi dacã acestea ar fi fost facultative, ºi ar fi fost stimulate prin mãsuri fiscale, nu era o problemã; dar, obligativitatea este un element inacceptabil.
Principiul greºit, care stã la baza sa, este acela cã statul ºtie mai bine de-cât noi cum sã întrebuin-þeze banii noºtri; ºi în acest caz, soluþia statului este sã dea banii noºtri spre administrare unor fonduri private. Dar, lasaþi-mã pe mine sã fac ce vreau cu banii mei; statul sã îmi ia contribuþii mai mici, ºi eu sã redistribui surplusul cum doresc, inclusiv - dacã vreau - cãtre fonduri de pensii private facultative.

Pensiile private vor genera un deficit împovãrãtor la bugetul de stat?

Deficitul bugetar cre-at de pensiile private va fi de aproximativ 0,4% din PIB în 2008 ºi va ajunge sã depãºeascã 1% din PIB anual pe termen mediu. Acest deficit îl vom plãti tot din buzunarul nostru, pentru cã statul se va împrumuta pentru a acoperi deficitul, deci va creºte datoria publicã.
Perversitatea sistemului este atât de mare, încât principalii cumpãrãtori de titluri de stat vor fi chiar fondurile de pensii; altfel, acestea nu ar fi avut în ce sã investeascã. Deci, statul ne ia banii ºi îi dã în administrare fondurilor private; pentru a plãti aceleaºi pensii în sistemul public, care va fi vãduvit de resurse, se va împrumuta tot cu banii noºtri, pentru a finanþa încã o datã fondurile de pensii. În concluzie, se va crea un deficit bugetar de duratã ºi va creºte cu acelaºi procent ºi datoria publicã, an de an.

Ce alte observaþii mai aveþi privind riscurile sistemului pensiilor private?

Un studiu publicat în revista "Manchester School" arãta cã, pe o analizã a fondurilor de pensii facultative listate la bursa din Londra, riscul de a primi mai puþin decât valoarea nominalã a contribuþiei este de 10%; iar ºansele de a obþine randamentul promis, sau chiar peste acesta, sunt sub 10%.
Pentru pensii facultative - este OK, un risc asumat, dar pentru cele obligatorii - nu este firesc ca statul sã dea banii mei pe mâna unor privaþi ºi aceºtia sã nu îmi ofere garanþii reale. Iar atunci când fondurile private vor fi incapabile sã ofere randamentele scontate, cine va fi sub presiune sã le suporte de la buget?
Evident, tot statul, adicã noi toþi.

0 comentarii

Posteaza un comentariu

Nume*

Email*

Validare*